CHIVERNISITOR s. m. (Mold., Trans. SE) Conducător, cîrmuitor, administrator. A: Eparh si chivernisitoriu a toată Igriia. VP, 69^v; cf. CANTEMIR, IST.; PSEUDO-AMIRAS; NECULCE; AR, 43^r; VP, 73^r. ◊ (Adjectival) Un bun chivernisitoriu părinte. CD 1698, 27^r; cf. NECULCE; CD 1770, 24^r. C: Poale fi vreun chivernisitor, iar nu stăpînitor. EG,. 110. Etimologie: chivernisi + suf. -tor. Vezi și chiverni, chiverniseală, chivernisi, chivernisire, chivernisit, chivernitor, nechivernisit, schiverniseală, schivernisi. Cf. c h i v e r n i t o r, h o t n o g (2), i s p r a v n i c (1), n a c e a l n i c, p o v a ț ă.