25 de definiții pentru chitanță

din care

Explicative DEX

CHITANȚĂ, chitanțe, s. f. Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri etc. – Din fr. quittance.

CHITANȚĂ, chitanțe, s. f. Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri etc. – Din fr. quittance.

chitanță sf [At: COD. ȚIV. A. 4/16 / V: cfit~, cfitanție, ~ție, cit~, cvietanție, cvit~ (S și: cuitanță, cvitanție, cuitanție), fit~ sf / Pl: ~țe / E: lat quietantia, it quitanza, fr quittance] 1 Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri etc. 2 (Înv; îe) A vorbi fără ~ A vorbi drept. modificată

CHITANȚĂ, chitanțe, s. f. Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri etc. V. adeverință. La predarea cotelor de grîu, gospodăria colectivă a primit chitanța nr. 1.

CHITANȚĂ s.f. Înscris prin care se atestă primirea unei sume de bani, a unor bunuri etc. [< fr. quittance].

CHITANȚĂ s. f. înscris prin care se atestă primirea unor sume de bani. (< fr. quittance)

CHITANȚĂ ~e f. Dovadă care atestă recepționarea sau restituirea a ceva (sume de bani, bunuri materiale etc.); recipisă. [G.-D. chitanței] /<fr. quittance

chitanță f. înscris, prin care cineva se obligă la plata unei datorii.

*chitánță f., pl. e (fr. quittance, d. quitte, achitat. V. chit 3). Adeverință, recepisă, hîrtie pin care declarĭ că aĭ primit ceva de la alt-cineva. – Odinioară și cvit-, cfit-, ĭar azĭ pop. fit- (rus. kvitánciĭa).

cfitanță sf vz chitanță

chitanție sf vz chitanță corectat(ă)

citanță sf vz chitanță

cuitanță sf vz chitanță

cvietanție sf vz chitanță

cvitanță sf vz chitanță

fitanță sf vz chitanță

*FITANȚĂ (pl. -țe) sf. pop. = CHITANȚĂ.

fitanție f. chitanță (CAR.). [V. cvitanță].

fitánță, V. chitanță.

Ortografice DOOM

chitanță s. f., g.-d. art. chitanței; pl. chitanțe

chitanță s. f., g.-d. art. chitanței; pl. chitanțe

chitanță s. f., g.-d. art. chitanței; pl. chitanțe

chitanță, -țe.

Etimologice

chitanță (chitanțe), s. f. – Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani. It. quitanza (sec. XIX), cf. fr. quittance, rus. kvitancija.Der. chitanțier, s. n.

Sinonime

CHITANȚĂ s. recipisă, (înv. și reg.) zdelcă, (înv.) răvaș, siguranță, sinet, tahvil, teșcherea, (rusism înv.) rospiscă. (A dat banii și a primit o ~.)

CHITANȚĂ s. recipisă, (înv. și reg.) zdelcă, (înv.) răvaș, siguranță, sinet, tahvil, teșcherea, (rusism înv.) rospiscă. (A dat banii și a primit o ~.)

Intrare: chitanță
chitanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chitanță
  • chitanța
plural
  • chitanțe
  • chitanțele
genitiv-dativ singular
  • chitanțe
  • chitanței
plural
  • chitanțe
  • chitanțelor
vocativ singular
plural
cfitanță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
fitanță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cvitanță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cvietanție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cuitanță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
citanță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chitanție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chitanță, chitanțesubstantiv feminin

  • 1. Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: recipisă
    • format_quote La predarea cotelor de grâu, gospodăria colectivă a primit chitanța nr. 1. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.