chitánță sf [At: COD. ȚIV. A. 4/16 / V: cfit~, cfitánție, ~ție, cit~, cvietánție, cvit~ (S și: cuitanță, cvitanție, cuitanție), fit~ sf / Pl: ~țe / E: lat quietantia, it quitanza, fr quittance] 1 Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri etc. 2 (Înv; îe) A vorbi fără ~ A vorbi drept. modificată

CHITÁNȚĂ, chitanțe, s. f. Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri etc. – Din fr. quittance.

CHITÁNȚĂ, chitanțe, s. f. Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri etc. – Din fr. quittance.

CHITÁNȚĂ, chitanțe, s. f. Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri etc. V. adeverință. La predarea cotelor de grîu, gospodăria colectivă a primit chitanța nr. 1.

chitánță s. f., g.-d. art. chitánței; pl. chitánțe

chitánță s. f., g.-d. art. chitánței; pl. chitánțe

CHITÁNȚĂ s. recipisă, (înv. și reg.) zdelcă, (înv.) răvaș, siguranță, sinet, tahvil, teșcherea, (rusism înv.) rospiscă. (A dat banii și a primit o ~.)

CHITÁNȚĂ s.f. Înscris prin care se atestă primirea unei sume de bani, a unor bunuri etc. [< fr. quittance].

CHITÁNȚĂ s. f. înscris prin care se atestă primirea unor sume de bani. (< fr. quittance)

chitánță (chitánțe), s. f. – Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani. It. quitanza (sec. XIX), cf. fr. quittance, rus. kvitancija. – Der. chitanțier, s. n.

CHITÁNȚĂ ~e f. Dovadă care atestă recepționarea sau restituirea a ceva (sume de bani, bunuri materiale etc.); recipisă. [G.-D. chitanței] /<fr. quittance

chitanță f. înscris, prin care cineva se obligă la plata unei datorii.

*chitánță f., pl. e (fr. quittance, d. quitte, achitat. V. chit 3). Adeverință, recepisă, hîrtie pin care declarĭ că aĭ primit ceva de la alt-cineva. – Odinioară și cvit-, cfit-, ĭar azĭ pop. fit- (rus. kvitánciĭa).

CHITANȚĂ s. recipisă, (înv. și reg.) zdelcă, (înv.) răvaș, siguranță, sinet, tahvil, teșcherea, (rusism înv.) rospiscă. (A dat banii și a primit o ~.)