14 definiții pentru chitanță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chitánță sf [At: COD. ȚIV. A. 4/16 / V: cfit~, cfitánție, ~ție, cit~, cvietánție, cvit~ (S și: cuitanță, cvitanție, cuitanție), fit~ sf / Pl: ~țe / E: lat quietantia, it quitanza, fr quittance] 1 Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri etc. 2 (Înv; îe) A vorbi fără ~ A vorbi drept. modificată

CHITÁNȚĂ, chitanțe, s. f. Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri etc. – Din fr. quittance.

CHITÁNȚĂ, chitanțe, s. f. Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri etc. – Din fr. quittance.

CHITÁNȚĂ, chitanțe, s. f. Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri etc. V. adeverință. La predarea cotelor de grîu, gospodăria colectivă a primit chitanța nr. 1.

CHITÁNȚĂ s.f. Înscris prin care se atestă primirea unei sume de bani, a unor bunuri etc. [< fr. quittance].

CHITÁNȚĂ s. f. înscris prin care se atestă primirea unor sume de bani. (< fr. quittance)

CHITÁNȚĂ ~e f. Dovadă care atestă recepționarea sau restituirea a ceva (sume de bani, bunuri materiale etc.); recipisă. [G.-D. chitanței] /<fr. quittance

chitanță f. înscris, prin care cineva se obligă la plata unei datorii.

*chitánță f., pl. e (fr. quittance, d. quitte, achitat. V. chit 3). Adeverință, recepisă, hîrtie pin care declarĭ că aĭ primit ceva de la alt-cineva. – Odinioară și cvit-, cfit-, ĭar azĭ pop. fit- (rus. kvitánciĭa).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chitánță s. f., g.-d. art. chitánței; pl. chitánțe

chitánță s. f., g.-d. art. chitánței; pl. chitánțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHITÁNȚĂ s. recipisă, (înv. și reg.) zdelcă, (înv.) răvaș, siguranță, sinet, tahvil, teșcherea, (rusism înv.) rospiscă. (A dat banii și a primit o ~.)

CHITANȚĂ s. recipisă, (înv. și reg.) zdelcă, (înv.) răvaș, siguranță, sinet, tahvil, teșcherea, (rusism înv.) rospiscă. (A dat banii și a primit o ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chitánță (chitánțe), s. f. – Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani. It. quitanza (sec. XIX), cf. fr. quittance, rus. kvitancija.Der. chitanțier, s. n.

Intrare: chitanță
chitanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chitanță
  • chitanța
plural
  • chitanțe
  • chitanțele
genitiv-dativ singular
  • chitanțe
  • chitanței
plural
  • chitanțe
  • chitanțelor
vocativ singular
plural

chitanță

  • 1. Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: recipisă un exemplu
    exemple
    • La predarea cotelor de grâu, gospodăria colectivă a primit chitanța nr. 1.
      surse: DLRLC

etimologie: