3 intrări

15 definiții

chist sn [At: BIANU, D. S. / Pl: ~uri / E: fr kyste, ngr ϰίστις] 1 Tumoră benignă de forma unei pungi închise, de obicei cu un conținut lichid sau semilichid. 2 Înveliș protector secretat de unele animale inferioare aflate în condiții de mediu nefavorabile.

CHIST, chisturi, s. n. 1. Tumoare benignă de forma unei pungi închise, de obicei cu un conținut lichid sau semilichid. 2. Înveliș protector secretat de unele animale inferioare aflate în condiții de mediu nefavorabile. – Din fr. kyste.

CHIST, chisturi, s. n. 1. Tumoare benignă de forma unei pungi închise, de obicei cu un conținut lichid sau semilichid. 2. Înveliș protector secretat de unele animale inferioare aflate în condiții de mediu nefavorabile. – Din fr. kyste.

CHIST, chisturi, s. n. Tumoare benignă constînd dintr-o pungă cu un conținut lichid sau semilichid. V. tumoare.

chist s. n., pl. chísturi

CHIST s.n. 1. Tumoare benignă constând dintr-o pungă plină cu un conținut lichid, semilichid sau gazos. 2. (Zool.) Înveliș foarte rezistent pe care și-l fac unele animale inferioare pentru a se apăra contra influențelor neprielnice ale mediului. 3. Stadiul larvar al teniei. 4. Celulă globuloasă bogată în substanțe de rezervă, care îndeplinește funcția de organ de înmulțire a unor plante inferioare. [Pl. -turi. / < fr. kyste, cf. gr. kystis – bășică].

CHIST1 s. n. 1. tumoare benignă de forma unei pungi plină cu conținut (semi)lichid. 2. înveliș protector foarte rezistent la unele animale inferioare. 3. stadiu larvar al teniei. 4. celulă globuloasă bogată în substanțe de rezervă, cu funcția de organ de înmulțire a unor plante inferioare. (< fr. kyste)

CHIST ~uri n. 1) Tumoare benignă apărută în urma unor procese patologice. 2) Înveliș protector pe care îl au unele animale inferioare aflate în condiții nefavorabile. 3) Perioada larvară a teniei. /<fr. kyste

*chist n., pl. urĭ (fr. kyste, d. vgr. kýstis, beșică. V. cistită). Med. Tumoare (unflătură) de forma uneĭ pungĭ pline cu un fel de grăsime care se formează pe supt pele [!] orĭ în trup și care se vindecă numaĭ pin [!] operațiune. (Se numește și bolfă, broască și motîlcă).

CHIST2(O)- elem. „chist, veziculă”. (< fr. kyst/o/-. cf. gr. kystis, vezică)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CHIST (‹ fr., {s} gr. kystis „vezică”) s. n. 1. (MED). Tumoră benignă cu conținut diferit (ex. c. sebaceu, c. dermoid). ♦ C. Hidatic (hidatică) = formă larvară a parazitului Taenia echinococcus (Echinococcus granulosus) care se dezvoltă la bovine, ovine și porcine (gazde intermediare normale ale acestuia). Accidental se întîlnește și la om, cu multiple localizări, mai frecvent în ficat și pulmon, putînd atinge mărimea unui cap de copil. 2. (ZOOL.) Înveliș protector al unor animale inferioare. 3. (ZOOL.) Stadiu larvar al teniei.

CHIST-, v. CHISTO-.~ectomie (v. -ectomie), s. f., extirpare chirurgicală a unei formațiuni chistice.

-CIST (-CHIST) „vezică, veziculă, chist”. ◊ gr. kystis „vezică, bășică” > fr. -cyste și -kyste, engl. -cyst > rom. -cist și -chist.

Intrare: chist (subst.)
chist (subst.) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chist chistul
plural chisturi chisturile
genitiv-dativ singular chist chistului
plural chisturi chisturilor
vocativ singular
plural
Intrare: chist (pref.)
chist (pref.)
Intrare: chist (suf.)
chist (suf.)
cist (suf.)