chirurg sm [At: ȘINCAI, HR. II, 295/22 / V: (înv) hir~ / Pl: ~rgi / E: lat chirurgus] Medic care execută operații pe corpul uman (sau al animalelor).

chirurghie sf vz chirurgie

chirurgie sf [At: DA / V: (înv) ~ghie, hir~ / Pl: ~ii / E: fr chirurgie, it chirurgia] 1 Ramură a medicinei care tratează bolile cu ajutorul operațiilor. 2 Meseria de chiiurg. 3 Practicarea operațiilor pe corpul uman. 4 (Îs) Mică ~ Parte a chirurgiei consacrată intervențiilor chirurgicale mai ușoare, care nu impun spitalizare. 5 (Îs) ~ genetică Transplant genetic.

hirurg, ~ă^[1] sm vz chirurg

hirurgie sf vz chirurgie

* CHIRURG sm. 🩺 Cel ce practică chirurgia [gr.].

* CHIRURGIE sf. 🩺 Partea medicinei care se ocupă cu studiul operațiunilor de făcut pentru vindecarea rănilor, fracturilor, etc. [fr.].

‡ȚIRULIC sm. (CANT.) 🩺 = CHIRURG [pol. cyrulik].

HIRURG s. m. V. chirurg.

HIRURGIE s. f. V. chirurgie.

CHIRURG, chirurgi, s. m. Medic specialist în chirurgie. Îi apăru doctorul în strania lui înfățișare, în halatul alb, cu ochii care sclipeau, prin masca lui de chirurg. BART, E. 381. – Variantă: (învechit) hirurg (C. PETRESCU, Î. II 49, ALECSANDRI, T. 1200) s. m.

CHIRURGIE, chirurgii, s. f. Ramură a medicinei care studiază și aplică metode de tratare a bolilor prin operații. Tratat de chirurgie. – Variantă: (învechit) hirurgie (KOGĂLNICEANU, S. 87) s. f.

CHIRURG, chirurgi, s. m. Medic specialist în chirurgie. [Var.: (înv.) hirurg s. m.] – Lat. lit. chirurgus (<gr.).

CHIRURGIE, chirurgii, s. f. Ramură a medicinei care studiază și aplică metode de tratare a bolilor prin operații.[Var.: (înv.) hirurgie s. f.] – Fr. chirurgie (lat. lit. chirurgia).

CHIRURG s.m. Medic specialist în chirurgie. [Var. hirurg s.m. / cf. gr. cheirourgos, lat. chirurgus, germ. Chirurg].

CHIRURGIE s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu tratamentul bolilor prin operații. ◊ Chirurgie estetică = chirurgie care are drept scop să repare unele defecte nepatologice. [Gen. -iei, var. hirurgie s.f. / cf. fr. chirurgie, it., lat. chirurgia, gr. cheirourgia < cheir – mînă, ergon – muncă].

HIRURG s.m. v. chirurg.

HIRURGIE s.f. v. chirurgie.

CHIRURG s. m. medic specialist în chirurgie. (< germ. Chirurg, lat. chirurgus)

CHIRURGIE s. f. ramură a medicinei care tratează bolile prin operații. ♦ mică ~ = parte consacrată intervențiilor chirurgicale ușoare. (< fr. chirurgie, lat. chirurgia)

CHIRURG ~gi m. Medic specializat în chirurgie. /<lat. chirurgus, germ. Chirurg

CHIRURGIE f. Ramură a medicinei care se ocupă cu tratamentul bolilor prin intervenții operatorii. ◊ ~ estetică chirurgie care are drept scop să repare unele defecte nepatologice. [Art. chirurgia; G.-D. chirurgiei; Sil. -gi-e] /<lat. chirurgia, fr. chirurgie

chirurg m. cel ce practică chirurgia.

chirurgie f. partea medicinei care constă întru a face diferite operațiuni (cu ajutorul instrumentelor) asupra corpului omenesc, mai ales pentru vindecarea rănilor și a plăgilor.

*chirúrg, -ă s. (vgr. heirúrgos, lat. chirurgus. V. țirulic). Medic (orĭ medică) care vindecă pin chirurgie.

*chirurgíe f. (vgr. heirurgía, d. heir, mînă, și érgon, lucrare. V. argat, hardughie. Cp. cu rogodele). Acea parte a medicineĭ care vindecă tăind (operînd).

chirurg s. m., pl. chirurgi

chirurgie s. f., art. chirurgia, g.-d. chirurgii, art. chirurgiei

chirurg s. m., pl. chirurgi

chirurgie s. f., art. chirurgia, g.-d. chirurgii, art. chirurgiei

chirurg s. m., pl. chirurgi

chirurgie s. f., art. chirurgia, g.-d. art. chirurgiei; pl. chirurgii

chirurg

chirurg.

chirurg (chirurgi), s. m. – Medic specialist în chirurgie. – Var. hirurg (și der.). Lat. chirurgus (sec. XIX) și înainte din gr. ϰειρουργός. – Der. chirurgie, s. f., din fr. chirurgie; chirurgic(al), adj.

CHIR-, v. CHIRO-. □ ~agră (v. -agră), s. f., afecțiune de origine gutoasă, localizată la mîini; ~algie (v. -algie), s. f., sensibilitate a mîinii la presiune; ~onim (v. -onim), s. n., numele plantei dat în manuscris; ~urg (v. -urg), s. m., specialist în chirurgie; ~urgie (v. -urgie), s. f., ramură a medicinii care utilizează intervenția operatorie în scop terapeutic sau de diagnosticare.

CHIRURG s. (MED.) (înv.) operator, țirulic, (turcism înv.) gerah.

CHIRURG s. (MED.) (înv.) operator, țirulic, (turcism înv.) gerah.