12 definiții pentru chirpici


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chirpíci sn [At: ANTIPA, P. 256 / V: ~píc / Pl: (rar) ~uri / E: tc kirpiç, bg киспич] Material de construcție în formă de cărămidă făcut dintr-un amestec de lut, paie și băligar.

CHIRPÍCI s. n. Material de construcție în formă de cărămidă, făcut dintr-un amestec de lut, paie și băligar uscat la soare. – Din tc. kerpiç.

CHIRPÍCI s. n. Material de construcție în formă de cărămidă, făcut dintr-un amestec de lut, paie și băligar uscat la soare. – Din tc. kerpiç.

CHIRPÍCI s. n. (Adesea cu sens colectiv) Material de construcție în formă de prismă, făcut din lut frămîntat cu paie tocate sau cu rogoz și folosită, la țară, în loc de cărămidă. Cînd a venit omul nostru, i-a fost greu la început, dar, gospodar și muncitor cum era, și-a tăiat lemne din pădure, a făcut chirpici și a durat casă mare, frumoasă, aproape de malul apei. DUNĂREANU, N. 123.

CHIRPÍCI m. Material de construcție în formă de cărămidă, făcut din lut și paie, uscat la soare și nears. /<turc. kerpiç

chirpícĭ n., pl. inuz. urĭ (turc. kirpiğ, kerpiğ, de unde și bg. rus. kirpič). Est. Lut amestecat cu paĭe ș. a. și pus în tipar, unde i se dă forma unor marĭ cărămizĭ care se lasă să se usuce. Din el se fac părețiĭ caselor țărăneștĭ. V. ceamur.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIRPÍCI s. (Ban.) văiugă. (Din ~ se construiau în trecut pereții unor case țărănești.)

CHIRPICI s. (Ban.) văiugă. (Din ~ se construiau în trecut pereții unor case țărănești.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chirpíci, (chiripici), s.n. – Lut amestecat cu paie și bălegar, pus în tipare de lemn și lăsat la soare să se usuce, în vederea confecționării unor cărămizi pentru construcție: „Dar lumea-i din chiripici, / Îi înghite pe cei mici” (Viman, 1989: 349). – Din tc. kerpiç (Scriban, DEX, MDA).

chirpíci, (chiripici), s.n. – Lut amestecat cu paie și bălegar, pus în tipare de lemn și lăsat la soare să se usuce, în vederea confecționării unor cărămizi pentru construcție: „Dar lumea-i din chiripici, / Îi înghite pe cei mici” (Viman 1989: 349). – Din tc. kerpiç.

Intrare: chirpici
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chirpici
  • chirpiciul
  • chirpiciu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • chirpici
  • chirpiciului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chirpici

  • 1. Material de construcție în formă de cărămidă, făcut dintr-un amestec de lut, paie și băligar uscat la soare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: văiugă (cărămidă) un exemplu
    exemple
    • Cînd a venit omul nostru, i-a fost greu la început, dar, gospodar și muncitor cum era, și-a tăiat lemne din pădure, a făcut chirpici și a durat casă mare, frumoasă, aproape de malul apei. DUNĂREANU, N. 123.
      surse: DLRLC

etimologie: