CHIRIE, chirii, s. f. Sumă plătită de beneficiarul unui contract de închiriere în schimbul folosirii temporare a locuinței sau a unui lucru închiriat. ◊ Loc. adj. și adv. Cu chirie = (care este dat cuiva) pentru folosire temporară în schimbul unei plăți. – Din bg., sb. kirija.

chirie sf [At: PRAV. 279 / Pl: ~ii / E: tc kirij, srb kirija] 1 Cesiune a unei proprietăți imobile sau mobile pe un timp determinat, în schimbul unei sume de bani. 2 (Îla; îlav) Cu ~ Închiriat. 3 (Pex) Sumă de bani dată în schimbul unei cesiuni. 4 (Reg; rar) Sumă de bani care se plătește pentru transportarea mărfurilor Si: cărăușie.

CHIRIE sf. 1 ⚚ Suma ce se cere sau se dă pentru folosința unui imobil pe un timp determinat: a lua, a da, a ținea cu ~; Sărmanii oameni n’au plătit chiria Și boarfele în drum li-s aruncate (VLAH.); (P): gura nu cere ~ (PANN), nu te costă nimic dacă vorbești, dacă spui ce știi ¶ 2 Plata pentru folosirea pe un timp hotărît a unei trăsuri, a unei căruțe, a unui cal, etc. ¶ 3 Prețul plătit sau luat pentru un transport cu carul, cărăușie: unde pui chiria de aice pînă la Dunăre? (ALECS.); (P): chiria deșteaptă pe chirigiu (PANN) [tc. kirà; cf. srb. blg. kirija].

CHIRIE, chirii, s. f. Sumă plătită în schimbul folosirii temporare a unui lucru (mai ales a unei locuințe). ◊ Loc. adj. și adv. Cu chirie = (care este dat cuiva) pentru folosire temporară în schimbul unei plăți. – Din bg., scr. kirija.

CHIRIE, chirii, s. f. Sumă plătită în schimbul folosirii temporare a unui lucru (locuință, vehicul etc.). Unde pui chiria de aici pîn’la Dunăre? ALECSANDRI, T. I 348. Toderică a potrivit să cîștige numai atîta cît să plătească masa și chiria odăilor pe o lună. NEGRUZZI, S. I 86. Chiria deșteaptă pe chirigiu și drumul pe călător. PANN, P. V. II 85. ◊ Loc. adv. (Construit mai ales cu verbele «a da», «a lua», «a ședea») Cu chirie = pentru folosire vremelnică și în schimbul unei plăți. Casa era a lui și ședeau într-insa cu chirie un neam de oameni săraci. DUMITRIU, V. L. 22. Șed în casă cu chirie. NEGRUZZI, S. I 198. ◊ Expr. Gura nu cere (sau nu ține) chirie = poți trăncăni cît vrei. Bieții oameni, de spaimă și știind că gura nu-i ține chirie, spuse... precum îi învățase cotoșmanul. ISPIRESCU, L. 293.

-CHIRIE elem. cheir(o)-.

CHIRIE ~i f. Sumă plătită pentru folosirea unui lucru închiriat (locuință, obiecte etc.). A da ceva cu ~. [Art. chiria; G.-D. chiriei; Sil. -ri-e] /<bulg., sb. kirija

chirie f. 1. suma de bani cu care cineva cedează pentru un timp determinat proprietatea sau uzul unui lucru (moșie, casă, trăsură, etc.): a da, a lua cu chirie; 2. preț de transport: unde pui chiria de aici până la Dunăre? AL. [Derivat dela un primitiv chirà = tc. KIRÁ].

chiríe f. (turc. kirá, chirie, d. ar. al-qiré, prețu chiriiĭ, kârâ, a închiria, de unde vine și sp. alquilar, a închiria; ngr. kyrâs, transport cu caru; alb. kira, bg. kiriĭa, sîrb. kirija). Închiriere, acțiunea de a închiria. Banĭ dațĭ orĭ luațĭ p. asta. Cărăușie. Daŭ cu chirie, închiriez, cedez cuĭva o casă, (o căruță ș. a.) pe un timp anumit. Ĭaŭ cu chirie, închiriez, primesc o casă (o căruță ș. a.) pe un timp anumit în schimbu banilor.

CHEIRO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „mînă”, „palmă”, „membrană”. [Pron. che-i-, var. chiro-. / < fr. chiro-, cf. gr. cheir – mînă].

CHIRO- v. cheiro.

-CHEIRIE elem. cheir(o)-.

CHEIR(O)-, -CHEIRIE/CHIR(O)-, -CHIRIE elem. „mână, palmă”, „membrană”. (< fr. chéir/o/-. -chéirie, chir/o/-, -chirie, cf. gr. kheir, -ros, mână)

CHIR(O)- elem. cheir(o)-.

chirie s. f., art. chiria, g.-d. art. chiriei; pl. chirii, art. chiriile (desp. -ri-i-)

chirie s. f., art. chiria, g.-d. art. chiriei; pl. chirii, art. chiriile

chirie s. f., art. chiria, g.-d. art. chiriei; pl. chirii, art. chiriile

chirie (chirii), s. f. – Sumă plătită în schimbul folosirii temporare a unui lucru. – Mr. chirie, megl. chiriiă. Tc. kira din arab. kira (Miklosich, Türk. Elem., II, 111; Roesler 596; Șeineanu, II, 115; Berneker 505; Daničič, V, 4; Lokotsch 1181), cf. ngr. ϰιρά, alb. kirá, bg., sb. kirija. – Der. chiriaș, s. m. (persoană care ia cu chirie o locuință); chirigiu, s. m. (cărăuș, cel care transportă cu căruța), din tc. kiraci, mr. chiragi (cf. alb. kiraği, bg., sb. kirağija); chiragie, s. f. (serviciu de transport); chiragelîc, s. n. (înv., meseria de căruțaș); închiria, vb. (a da cu chirie, a arenda).

-CHIRIE (-CHEIRIE) „mînă, membru superior”. ◊ gr. kheir „mînă” > fr. -chirie, engl. -cheiria > rom. -chirie și -cheirie.

CHEIR-, v. CHEIRO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., sindrom caracterizat prin dureri ale mîinilor.

-CHEIRIE, v. -CHIRIE.

CHEIRO- „mînă, palmă”. ◊ gr. kheir, os „mînă” > fr. chéiro-, engl. id., it. id. > rom. cheiro-. □ ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze palmate; ~fobie (v. -fobie), sf., teamă patologică de a scrie; ~id (v. -id), adj., asemănător cu degetele unei mîini; ~megalie (v. -megalie), s. f., creștere în volum a degetelor și a mîinilor; sin. chiromegalie; ~plastie (v. -plastie), s. f., refacere chirurgicală a policelui distrus; ~podalgie (v. pod/o-, v. -algie), s. f., durere în părțile extreme ale membrelor superioare sau inferioare; ~ptere (v. -pter), s. n. pl., chiroptere*; ~pterofil, adj., chiropterofil*; ~pterogam (v. ptero-, v. -gam), adj., chiropterogam*; ~scop (v. -scop), s. n., aparat pentru reeducarea vederii binoculare și a capacității de fuziune; ~spasm (v. -spasm), s. n., mișcare convulsivă a mîinii; ~teriu (chiroteriu) (v. -teriu), s. m., amfibian labirintodont ale cărui urme în formă de palmă cu cinci degete au fost găsite pe unele roci din triasic.

CHIR-, v. CHIRO-. □ ~agră (v. -agră), s. f., afecțiune de origine gutoasă, localizată la mîini; ~algie (v. -algie), s. f., sensibilitate a mîinii la presiune; ~onim (v. -onim), s. n., numele plantei dat în manuscris; ~urg (v. -urg), s. m., specialist în chirurgie; ~urgie (v. -urgie), s. f., ramură a medicinii care utilizează intervenția operatorie în scop terapeutic sau de diagnosticare.

CHIRO- „mînă, palmă, manual, palmat”. ◊ gr. kheir, iros „mînă” > fr. chiro-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. chiro-. □ ~brahialgie (v. brahi-₂, v. -algie), s. f., durere localizată la mîini și la umăr; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru reeducarea degetelor unui mutilat; ~grafie (v. -grafie), s. f., studiu al liniilor și semnelor palmare și digitale ale mîinii; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Arta de a se exprima cu ajutorul mișcărilor degetelor mîinii. 2. Studiu al corelațiilor dintre mînă și caracter; ~megalie (v. -megalie), s. f., cheiromegalie*; ~ptere (v. -ptere), s. n. pl., ordin de mamifere cu aripi formate dintr-o membrană tegumentară (liliacul, vampirul etc.); sin. cheiroptere; ~pterofile (v. ptero-, v. -fil₁), adj., s. f. pl., (plante) a căror polenizare este realizată de lilieci; sin. cheiropterofile; ~pterogame (v. ptero-, v. -gam), adj., s. f. pl., cheiropterogame*; ~tip (v. -tip), s. n., exemplar de plantă pe baza căruia s-a dat denumirea din manuscris.

a fi luat în chirie expr. (intl.) a fi arestat.

a lua în chirie expr. (d. polițiști) a aresta

CHIRIE s. locație, (înv. și reg.) năiem, năimeală, simbrie, (Transilv.) tapșă. (Plătește ~ pentru casă.)

CHIRIE s. locație, (înv. și reg.) năiem, năimeală, simbrie, (Transilv.) tapșă. (Plătește ~ pentru casă.)

CHIRIE s.f. (Mold., ȚR) Sumă plătită în schimbul folosirii temporare a unui lucru. A: Plata, ce să zice chiriia, să plătească îndoit. B: Plata, ce să zice chiriia, să-i plătească îndoit. ÎNDREPTAREA LEGII. ◊ Loc. adj. și adv. Cu (în) chirie = (care este dat) pentru folosire temporară în schimbul unei plăți. A: Va năimi casă în chirie. PRAV. Și încă au căutat, cîteva case cu chirie. NECULCE. l-am prins cu chirii un han. H 1771, 87^v: B: Acea casă au fost prinsă cu chirie. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: bg., scr. kirija.