2 intrări

18 definiții

chiríe sf [At: PRAV. 279 / Pl: ~íi / E: tc kirij, srb kirija] 1 Cesiune a unei proprietăți imobile sau mobile pe un timp determinat, în schimbul unei sume de bani. 2 (Îla; îlav) Cu ~ Închiriat. 3 (Pex) Sumă de bani dată în schimbul unei cesiuni. 4 (Reg; rar) Sumă de bani care se plătește pentru transportarea mărfurilor Si: cărăușie.

CHIRÍE, chirii, s. f. Sumă plătită de beneficiarul unui contract de închiriere în schimbul folosirii temporare a locuinței sau a unui lucru închiriat. ◊ Loc. adj. și adv. Cu chirie = (care este dat cuiva) pentru folosire temporară în schimbul unei plăți. – Din bg., sb. kirija.

CHIRÍE, chirii, s. f. Sumă plătită în schimbul folosirii temporare a unui lucru (mai ales a unei locuințe). ◊ Loc. adj. și adv. Cu chirie = (care este dat cuiva) pentru folosire temporară în schimbul unei plăți. – Din bg., scr. kirija.

CHIRÍE, chirii, s. f. Sumă plătită în schimbul folosirii temporare a unui lucru (locuință, vehicul etc.). Unde pui chiria de aici pîn’la Dunăre? ALECSANDRI, T. I 348. Toderică a potrivit să cîștige numai atîta cît să plătească masa și chiria odăilor pe o lună. NEGRUZZI, S. I 86. Chiria deșteaptă pe chirigiu și drumul pe călător. PANN, P. V. II 85. ◊ Loc. adv. (Construit mai ales cu verbele «a da», «a lua», «a ședea») Cu chirie = pentru folosire vremelnică și în schimbul unei plăți. Casa era a lui și ședeau într-insa cu chirie un neam de oameni săraci. DUMITRIU, V. L. 22. Șed în casă cu chirie. NEGRUZZI, S. I 198. ◊ Expr. Gura nu cere (sau nu ține) chirie = poți trăncăni cît vrei. Bieții oameni, de spaimă și știind că gura nu-i ține chirie, spuse... precum îi învățase cotoșmanul. ISPIRESCU, L. 293.

chiríe s. f., art. chiría, g.-d. art. chiríei; pl. chiríi, art. chiríile

chiríe s. f., art. chiría, g.-d. art. chiríei; pl. chiríi, art. chiríile

CHIRÍE s. locație, (înv. și reg.) năiem, năimeală, simbrie, (Transilv.) tapșă. (Plătește ~ pentru casă.)

chiríe (chiríi), s. f. – Sumă plătită în schimbul folosirii temporare a unui lucru. – Mr. chirie, megl. chiriiă. Tc. kira din arab. kira (Miklosich, Türk. Elem., II, 111; Roesler 596; Șeineanu, II, 115; Berneker 505; Daničič, V, 4; Lokotsch 1181), cf. ngr. ϰιρά, alb. kirá, bg., sb. kirija.Der. chiriaș, s. m. (persoană care ia cu chirie o locuință); chirigiu, s. m. (cărăuș, cel care transportă cu căruța), din tc. kiraci, mr. chiragi (cf. alb. kiraği, bg., sb. kirağija); chiragie, s. f. (serviciu de transport); chiragelîc, s. n. (înv., meseria de căruțaș); închiria, vb. (a da cu chirie, a arenda).

CHIRÍE ~i f. Sumă plătită pentru folosirea unui lucru închiriat (locuință, obiecte etc.). A da ceva cu ~. [Art. chiria; G.-D. chiriei; Sil. -ri-e] /<bulg., sb. kirija

chirie f. 1. suma de bani cu care cineva cedează pentru un timp determinat proprietatea sau uzul unui lucru (moșie, casă, trăsură, etc.): a da, a lua cu chirie; 2. preț de transport: unde pui chiria de aici până la Dunăre ? AL. [Derivat dela un primitiv chirà = tc. KIRÁ].

chiríe f. (turc. kirá, chirie, d. ar. al-qiré, prețu chiriiĭ, kârâ, a închiria, de unde vine și sp. alquilar, a închiria; ngr. kyrâs, transport cu caru; alb. kira, bg. kiriĭa, sîrb. kirija). Închiriere, acțiunea de a închiria. Banĭ dațĭ orĭ luațĭ p. asta. Cărăușie. Daŭ cu chirie, închiriez, cedez cuĭva o casă, (o căruță ș. a.) pe un timp anumit. Ĭaŭ cu chirie, închiriez, primesc o casă (o căruță ș. a.) pe un timp anumit în schimbu banilor.

CHEIR(O)-, -CHEIRÍE/CHIR(O)-, -CHIRÍE elem. „mână, palmă”, „membrană”. (< fr. chéir/o/-. -chéirie, chir/o/-, -chirie, cf. gr. kheir, -ros, mână)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CHIRÍE s. locație, (înv. și reg.) năiém, năimeálă, simbríe, (Transilv.) tápșă. (Plătește ~ pentru casă.)

-CHIRIE (-CHEIRIE) „mînă, membru superior”. ◊ gr. kheir „mînă” > fr. -chirie, engl. -cheiria > rom. -chirie și -cheirie.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a fi luat în chirie expr. (intl.) a fi arestat.

a lua în chirie expr. (d. polițiști) a aresta

Intrare: chirie (subst.)
chirie (subst.) substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chirie chiria
plural chirii chiriile
genitiv-dativ singular chirii chiriei
plural chirii chiriilor
vocativ singular
plural
Intrare: chirie (suf.)
chirie (suf.)