CHIRIE s.f. (Mold., ȚR) Sumă plătită în schimbul folosirii temporare a unui lucru. A: Plata, ce să zice chiriia, să plătească îndoit. B: Plata, ce să zice chiriia, să-i plătească îndoit. ÎNDREPTAREA LEGII. ◊ Loc. adj. și adv. Cu (în) chirie = (care este dat) pentru folosire temporară în schimbul unei plăți. A: Va năimi casă în chirie. PRAV. Și încă au căutat, cîteva case cu chirie. NECULCE. l-am prins cu chirii un han. H 1771, 87^v: B: Acea casă au fost prinsă cu chirie. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: bg., scr. kirija.