11 definiții pentru chiriașă chirieșă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chiriáș, ~ă smf [At: PANN, A. / V: (reg) ~iéș / P: ~ri-aș / Pl: ~i, ~e / E: chirie + -aș] 1-2 Persoană (sau instituție) care ia cu chirie o locuință, sediul unei instituții, unui magazin etc. 3 (Reg) Persoană care face un drum într-o căruță sau într-o trăsură luată cu chirie.

CHIRIÁȘ, -Ă, chiriași, -e, s. m. și f. Persoană, instituție, organizație etc. care folosește o locuință, un sediu etc. în temeiul unui act de închiriere. [Pr.: -ri-aș] – Chirie + suf. -aș.

CHIRIÁȘ, -Ă, chiriași, -e, s. m. și f. Persoană sau instituție, organizație etc. care ia cu chirie o locuință, sediul unei instituții, unui magazin etc. [Pr.: -ri-aș] – Chirie + suf. -aș.

CHIRIÁȘ, -Ă, chiriași, -e, s. m. și f. Persoană care ia cu chirie o locuință. V. locatar. Se șoptise, în sobor, că Salomia găsise chiriașă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 164. Simt că m-apasă păreții, Eu sînt chiriaș trecător. TOPÎRCEANU, B. 61. – Pronunțat: -ri-aș. – Variantă:(Mold.) chiriéș (CREANGĂ, P. 107) s. m.

CHIRIÁȘ ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană (fizica sau juridică) care închiriază o locuință. [Sil. -ri-aș] /chirie + suf. ~

chiriáș, -ă s. (d. chirie). Locatar care ĭa casa cu chirie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chiriáșă (-ri-a-) s. f., art. chiriáșa, g.-d. art. chiriáșei; pl. chiriáșe

chiriáșă s. f. (sil. -ri-a-), art. chiriáșa, g.-d. art. chiriáșei; pl. chiriáșe

chiriaș, f. chiriașă, pl. m. chiriași, f. chiriașe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIRIÁȘ s. locatar, (prin Transilv.) salău, (înv., în Mold.) chirigiu. (~ într-o casă de locuit.)

CHIRIAȘ s. locatar, (prin Transilv.) salău, (înv., în Mold.) chirigiu. (~ într-o casă de locuit.)

Intrare: chiriașă
  • silabație: chi-ri-a-șă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiriașă
  • chiriașa
plural
  • chiriașe
  • chiriașele
genitiv-dativ singular
  • chiriașe
  • chiriașei
plural
  • chiriașe
  • chiriașelor
vocativ singular
  • chiriașă
  • chiriașo
plural
  • chiriașelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chirieșă
  • chirieșa
plural
  • chirieșe
  • chirieșele
genitiv-dativ singular
  • chirieșe
  • chirieșei
plural
  • chirieșe
  • chirieșelor
vocativ singular
  • chirieșă
  • chirieșo
plural
  • chirieșelor

chiriaș, -ă chiriaș chiriașă chirieș chirieșă

  • 1. Persoană, instituție, organizație etc. care folosește o locuință, un sediu etc. în temeiul unui act de închiriere.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: chirigiu locatar salău 2 exemple
    exemple
    • Se șoptise, în sobor, că Salomia găsise chiriașă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 164.
      surse: DLRLC
    • Simt că m-apasă păreții, Eu sînt chiriaș trecător. TOPÎRCEANU, B. 61.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Chirie + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09