15 definiții pentru chirigiu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHIRIGÍU, chirigii, s. m. 1. (Înv.) Persoană care transporta cu căruța, în schimbul unei plăți, oameni sau mărfuri; cărăuș. 2. (Reg.) Chiriaș. – Din tc. kiracı.

chirigiu sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 408/21 / V: (înv) ~ragiu, chirgiu / Pl: ~ii / E: tc kirağy] (Trc) 1 Persoană care transporta oameni, marfa cu căruța, contra cost Si: cărăuș. 2 (Înv; îc) ~ragi-bașă Vătaful chirigiilor. 3 (Mol) Chiriaș (1). corectată

CHIRIGÍU, chirigii, s. m. 1. (Înv.) Cel care transporta cu căruța, în schimbul unei plăți, oameni sau mărfuri; cărăuș. 2. (Reg.) Chiriaș. – Din tc. kiracı.

CHIRIGÍU, chirigii, s. m. (Învechit) 1. Cel care transportă cu căruța, în schimbul unei plăți, oameni sau mărfuri; cărăuș. Erau... darurile pe care fiece chirigiu și însoțitor de chervane le aducea în lădița lui proprie celor de acasă. V. ROM. noiembrie 1953, 9. E o seară aspră de toamnă. Chirigiii se-ncălzesc pe lîngă focuri... de aceea se vede atîta lumină de departe. CARAGIALE, O. I 331. În mijlocul fiecăruia pîlc se ridica cîte un foc mare... ocolit de feciori, de vizitii, de rîndași și de chirigii. GHICA, S.324. Tu de te-i preface, Și eu că m-oi face Ca un chirigiu, Cu tine să fiu, În braț să te țiu. TEODORESCU, P. P. 458. 2. (Mold.) Chiriaș. Cu cît însă se înnoiește cu posesorul, cu atîta e nemulțămit de chirigiu, căci acest impiegat public îi plătește foarte rău chiria. NEGRUZZI, S. I 301.

CHIRIGÍU ~i m. înv. Persoană care se îndeletnicea cu cărăușia; cărăuș; căruțaș. /<turc. kiraci

CHIRIGIU s, m. (Mold.) Cărăuș, căruțaș. Dînd întîiu șasezeci de bani chirigiilor. NECULCE. $Etimologie: tc. kiracı. Cf. c o c i ș.

chirigiu m. 1. cel ce dă trăsuri cu chirie; 2. care transportă cu carul: chiria deșteaptă pe chirigiu și drumul pe călător PANN. [Turc. KYRADJY].

chirigíŭ m. (d. chirie). Cărăuș, transportator cu caru. Chiriaș. – Maĭ rar și chiragiŭ (turc. kirağy, bg. kirağiĭa, sîrb. kirajğija, locatar, și kiriğija, cărăuș). – Și chiligiŭ și chilagiu. Fem. -giță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chirigiu (înv., reg.) s. m., art. chirigiul; pl. chirigii, art. chirigiii (-gi-ii)

chirigíu s. m., art. chirigíul; pl. chirigíi, art. chirigíii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHIRIGÍU s. cărăuș, căruțaș, (înv. și reg.) sechiraș. (Un ~ care cară lemne.)

CHIRIGÍU s. v. chiriaș, locatar.

CHIRIGIU s. cărăuș, căruțaș, (înv. și reg.) sechiraș. (Un ~ care cară lemne.)

Intrare: chirigiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chirigiu
  • chirigiul
  • chirigiu‑
plural
  • chirigii
  • chirigiii
genitiv-dativ singular
  • chirigiu
  • chirigiului
plural
  • chirigii
  • chirigiilor
vocativ singular
  • chirigiule
plural
  • chirigiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chirigiu, chirigiisubstantiv masculin

  • 1. învechit Persoană care transporta cu căruța, în schimbul unei plăți, oameni sau mărfuri. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Erau... darurile pe care fiece chirigiu și însoțitor de chervane le aducea în lădița lui proprie celor de acasă. V. ROM. noiembrie 1953, 9. DLRLC
    • format_quote E o seară aspră de toamnă. Chirigiii se-ncălzesc pe lîngă focuri... de aceea se vede atîta lumină de departe. CARAGIALE, O. I 331. DLRLC
    • format_quote În mijlocul fiecăruia pîlc se ridica cîte un foc mare... ocolit de feciori, de vizitii, de rîndași și de chirigii. GHICA, S.324. DLRLC
    • format_quote Tu de te-i preface, Și eu că m-oi face Ca un chirigiu, Cu tine să fiu, În braț să te țiu. TEODORESCU, P. P. 458. DLRLC
  • 2. regional Chiriaș, locatar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu cît însă se învoiește cu posesorul, cu atîta e nemulțămit de chirigiu, căci acest impiegat public îi plătește foarte rău chiria. NEGRUZZI, S. I 301. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.