2 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chiorăít sn [At: ȘEZ. II, 228 / V: ghio~ / Pl: ~uri / E: chiorăi] Sunetul produs de mișcarea gazelor în intestine.

CHIORĂÍT, chiorăituri, s. n. (Pop.) Chiorăială. [Var.: ghiorăit s. n.] – V. chiorăi.

CHIORĂÍT, chiorăituri, s. n. Chiorăială. [Var.: ghiorăít s. n.] – V. chiorăi.

CHIORĂÍT, chiorăituri, s. n. Chiorăială. – Variantă: ghiorăít (ȘEZ. II 228) s. n.

CHIORĂÍT, chiorăituri, s. n. Chiorăială. [Var.: ghiorăít s. n.] – V. chiorăi.

chiorăi vi [At: PANN, P. V, II, 115 / V: (reg) ghio~, cor~, gor~, ~râí, ~roí, cher~ / Pzi: chiorăi, și (mai rar) ~esc / E: fo cf chior2, cărâi] 1 A produce zgomotul caracteristic mișcării din intestine. 2 (D. curci) A emite un strigăt caracteristic. corectată

CHIORĂÍ, pers. 3 chiórăie, vb. IV. Intranz. (Pop.; despre intestine) A produce un zgomot caracteristic, datorită gazelor din interior. [Var.: ghiorăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

GHIORĂÍ vb. IV v. chiorăi.

GHIORĂÍ vb. IV v. chiorăi.

GHIORĂÍT s. n. v. chiorăit.

GHIORĂÍT s. n. v. chiorăit.

CHIORĂÍ, pers. 3 chiórăie, vb. IV. Intranz. (Despre intestine) A produce un zgomot caracteristic, datorită gazelor din interior. [Var.: ghiorăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

CHIORĂÍ, pers. 3 chiorăie, vb. IV. Intranz. (Despre intestine) A produce un zgomot caracteristic (datorită mișcării gazelor din interior). Mergînd pe drum, au flămînzit grozav, încît nu mai știa ce să facă. Îi chiorăia mațele cumplit! SBIERA, P. 210. [Midas] se duse într-un suflet la Bacus... cu mațele chiorăind și cu burta lihnită. ISPIRESCU, U. 106. Să postească și să umble nemîncat, Mațele să-i chiorăiască. PANN, P. V. II 115. Variantă: ghiorăí (CONTEMPORANUL, VII 195, CREANGĂ, P. 257) vb. IV.

CHIORĂÍ, pers. 3 chiórăie vb. IV. Intranz. (Despre intestine) A produce un zgomot caracteristic datorită mișcării gazelor din interior. [Var.: ghiorăí vb. IV] – Onomatopee.

A CHIORĂÍ pers. 3 chiórăie intranz. (despre intestine) A produce un zgomot caracteristic mișcării gazelor din interior; a face „chior-chior”. [Var. a ghiorăi] /Onomat.

chiorăì (ghiorăì) v. se zice de sgomotul ce se produce în stomac sau în burtă: îi chiorăie mațele de foame. [Onomatopee].

chiorăì (ghiorăì) v. se zice desgomotul ce se produce în stomac sau în burtă: îi chiorăie mațele de foame. [Onomatopee].

ghiorăì v. V. chiorăì: îmi ghiorăia mațele de foame CR. [Onomatopee].

chĭórăĭ și -ĭésc, ghĭórăĭ și -ĭésc, a v. intr. (imit. d. chĭor-chĭor, ghĭor-ghĭor, huĭetu mațelor goale; ung. korogni. V. cîrîĭ, chirăĭ, cherlăĭ. Se zice despre mațe, care fac chĭor-chĭor cînd ți-e foame. Se zice și despre curcĭ cînd țipă facînd chĭor-chĭor. – În Trans. a corăí.

arată toate definițiile

Intrare: chiorăit
chiorăit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiorăit
  • chiorăitul
  • chiorăitu‑
plural
  • chiorăituri
  • chiorăiturile
genitiv-dativ singular
  • chiorăit
  • chiorăitului
plural
  • chiorăituri
  • chiorăiturilor
vocativ singular
plural
ghiorăit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghiorăit
  • ghiorăitul
  • ghiorăitu‑
plural
  • ghiorăituri
  • ghiorăiturile
genitiv-dativ singular
  • ghiorăit
  • ghiorăitului
plural
  • ghiorăituri
  • ghiorăiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: chiorăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chiorăi
  • chiorăire
  • chiorăit
  • chiorăitu‑
  • chiorăind
  • chiorăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • chiorăie
(să)
  • chiorăie
  • chiorăia
  • chiorăi
  • chiorăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • chiorăie
(să)
  • chiorăie
  • chiorăiau
  • chiorăi
  • chiorăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ghiorăi
  • ghiorăire
  • ghiorăit
  • ghiorăitu‑
  • ghiorăind
  • ghiorăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • ghiorăie
(să)
  • ghiorăie
  • ghiorăia
  • ghiorăi
  • ghiorăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • ghiorăie
(să)
  • ghiorăie
  • ghiorăiau
  • ghiorăi
  • ghiorăiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chiorăit ghiorăit

etimologie:

  • vezi chiorăi
    surse: DEX '98 DEX '09

chiorăi ghiorăi

  • 1. popular (Despre intestine) A produce un zgomot caracteristic, datorită gazelor din interior.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ghiorțăi 3 exemple
    exemple
    • Mergînd pe drum, au flămînzit grozav, încît nu mai știa ce să facă. Îi chiorăia mațele cumplit! SBIERA, P. 210.
      surse: DLRLC
    • [Midas] se duse într-un suflet la Bacus... cu mațele chiorăind și cu burta lihnită. ISPIRESCU, U. 106.
      surse: DLRLC
    • Să postească și să umble nemîncat, Mațele să-i chiorăiască. PANN, P. V. II 115.
      surse: DLRLC

etimologie: