2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chiorăire sf [At: DICȚ. / V: ghio~ / Pl: ~ri / E: chiorăi] Chiorăială.

chiorăi vi [At: PANN, P. V, II, 115 / V: (reg) ghio~, cor~, gor~, ~râí, ~roí, cher~ / Pzi: chiorăi, și (mai rar) ~esc / E: fo cf chior2, cărâi] 1 A produce zgomotul caracteristic mișcării din intestine. 2 (D. curci) A emite un strigăt caracteristic. corectată

CHIORĂÍ, pers. 3 chiórăie, vb. IV. Intranz. (Pop.; despre intestine) A produce un zgomot caracteristic, datorită gazelor din interior. [Var.: ghiorăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

GHIORĂÍ vb. IV v. chiorăi.

GHIORĂÍ vb. IV v. chiorăi.

CHIORĂÍ, pers. 3 chiórăie, vb. IV. Intranz. (Despre intestine) A produce un zgomot caracteristic, datorită gazelor din interior. [Var.: ghiorăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

CHIORĂÍ, pers. 3 chiorăie, vb. IV. Intranz. (Despre intestine) A produce un zgomot caracteristic (datorită mișcării gazelor din interior). Mergînd pe drum, au flămînzit grozav, încît nu mai știa ce să facă. Îi chiorăia mațele cumplit! SBIERA, P. 210. [Midas] se duse într-un suflet la Bacus... cu mațele chiorăind și cu burta lihnită. ISPIRESCU, U. 106. Să postească și să umble nemîncat, Mațele să-i chiorăiască. PANN, P. V. II 115. Variantă: ghiorăí (CONTEMPORANUL, VII 195, CREANGĂ, P. 257) vb. IV.

CHIORĂÍ, pers. 3 chiórăie vb. IV. Intranz. (Despre intestine) A produce un zgomot caracteristic datorită mișcării gazelor din interior. [Var.: ghiorăí vb. IV] – Onomatopee.

A CHIORĂÍ pers. 3 chiórăie intranz. (despre intestine) A produce un zgomot caracteristic mișcării gazelor din interior; a face „chior-chior”. [Var. a ghiorăi] /Onomat.

chiorăì (ghiorăì) v. se zice de sgomotul ce se produce în stomac sau în burtă: îi chiorăie mațele de foame. [Onomatopee].

chiorăì (ghiorăì) v. se zice desgomotul ce se produce în stomac sau în burtă: îi chiorăie mațele de foame. [Onomatopee].

ghiorăì v. V. chiorăì: îmi ghiorăia mațele de foame CR. [Onomatopee].

chĭórăĭ și -ĭésc, ghĭórăĭ și -ĭésc, a v. intr. (imit. d. chĭor-chĭor, ghĭor-ghĭor, huĭetu mațelor goale; ung. korogni. V. cîrîĭ, chirăĭ, cherlăĭ. Se zice despre mațe, care fac chĭor-chĭor cînd ți-e foame. Se zice și despre curcĭ cînd țipă facînd chĭor-chĭor. – În Trans. a corăí.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chiorăí/ghiorăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 chiórăie/ghiórăie, imperf. 3 sg. chiorăiá/ghiorăiá, conj. prez. 3 să chiórăie/să ghiórăie

chiorăí/ghiorăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. chiorăíe/ghiorăíe, imperf. 3 sg. chiorăiá/ghiorăiá

ghiorăí (sil. ghio-) v. chiorăi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIORĂÍ vb. (reg.) a ghiorțăi. (Îi ~ mațele.)

arată toate definițiile

Intrare: chiorăire
chiorăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiorăire
  • chiorăirea
plural
  • chiorăiri
  • chiorăirile
genitiv-dativ singular
  • chiorăiri
  • chiorăirii
plural
  • chiorăiri
  • chiorăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: chiorăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chiorăi
  • chiorăire
  • chiorăit
  • chiorăitu‑
  • chiorăind
  • chiorăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • chiorăie
(să)
  • chiorăie
  • chiorăia
  • chiorăi
  • chiorăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • chiorăie
(să)
  • chiorăie
  • chiorăiau
  • chiorăi
  • chiorăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ghiorăi
  • ghiorăire
  • ghiorăit
  • ghiorăitu‑
  • ghiorăind
  • ghiorăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • ghiorăie
(să)
  • ghiorăie
  • ghiorăia
  • ghiorăi
  • ghiorăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • ghiorăie
(să)
  • ghiorăie
  • ghiorăiau
  • ghiorăi
  • ghiorăiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chiorăi ghiorăi

  • 1. popular (Despre intestine) A produce un zgomot caracteristic, datorită gazelor din interior.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ghiorțăi 3 exemple
    exemple
    • Mergînd pe drum, au flămînzit grozav, încît nu mai știa ce să facă. Îi chiorăia mațele cumplit! SBIERA, P. 210.
      surse: DLRLC
    • [Midas] se duse într-un suflet la Bacus... cu mațele chiorăind și cu burta lihnită. ISPIRESCU, U. 106.
      surse: DLRLC
    • Să postească și să umble nemîncat, Mațele să-i chiorăiască. PANN, P. V. II 115.
      surse: DLRLC

etimologie: