18 definiții pentru chiomp chiomb

chiomp, chioámpă a [At: I. CR. VI, 135 / V: (reg) ~mb, ~oámbă, ciomb, cioámbă, chiom, ~oámă, schiomb, ~oámbă / Pl: ~i, ~oámpe / E: nct cf mg tömpe, tompă] (Reg) 1 Neatent. 2 Prost. 3 Care face fapte nesocotite. 4 Netot. 5 Împiedicat. 6 Neputincios. 7 Care abia-și mișcă mâinile și picioarele. 8 Șchiop. 9 Cu piciorul zdrobit. 10 Care nu vede foarte bine. 11 Care n-are vederi clare. 12 Miop. 13 (Spc; prin apropiere de chior) Chior (15). 14 Care se uită chiorâș.

CHIOMP, CHIOÁMPĂ adj. v. chiomb.

CHIOMP, CHIOÁMPĂ, chiompi, chioampe, adj. (Reg., adesea substantivat) 1. Prost, nesocotit. 2. Care nu vede bine. [Var.: chiomb, chioámbă, adj.] – Et. nec.

CHIOMP, CHIOÁMPĂ, chiompi, chioampe, adj. (Reg., adesea substantivat) 1. Prost, nesocotit. 2. Care nu vede bine. [Var.: chiomb, chioámbă, adj.]

chiomp/chiomb adj. m., pl. chiompi/chiombi; f. sg. chioámpă/chioámbă, pl. chioámpe/chioámbe

CHIOMP chioámpă (chiompi, chioámpe) reg. 1) Care nu vede bine. 2) Care vădește lipsă de inteligență; nătărău; netot; prost. [Monosilabic] /Orig. nec.

CHIOMB, CHIOÁMBĂ, chiombi, chioambe, adj. (Reg.; adesea substantivat) 1. Prost, nesocotit. 2. Care nu vede bine. [Var.: chiomp, chioámpă adj.] – Et. nec.

CHIOMB, CHIOÁMBĂ adj. v. chiomp.

CHIOMB, CHIOÁMBĂ adj. v. chiomp.

!chiomb/chiomp (reg., fam.) adj. m., pl. chiombi/chiompi; f. chioámbă/chioámpă, pl. chioámbe/chioámpe

CHIOMB adj. v. chiorâș, cruciș, încrucișat, pieziș, sașiu, strabic.

CHIOMB adj., s. v. bleg, miop, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

Chiomb ≠ deștept, cuminte, inteligent, isteț, mintios, căpos, căpățânos, înțelept

chiómb (chioámbă), adj.1. Miop, care nu vede bine. – 2. Nesocotit, prost. Origine necunoscută. DAR îl pune în legătură cu mag. dialectal tömpe „prost”, dar cuvîntul rom. este prea răspîndit pentru ca să i se poată atribui această origine (nu este sigură observația din DAR că se folosește numai în Mold., Bucov. și Trans. de Nord. Scriban propune rus. temnyĭ „obscur” (pronunțat tjomnyĭ). – Der. chiombăni (var. chiompăni), vb. (a lucra la lumină slabă, a-și strica ochii; a desluși cu greutate); chimbăneală, s. f. (lucru făcut în condiții proaste de luminozitate); chiombie s. f. (miopie). – Cf. chiondorîș.

chiomb a. miop. [Origină necunoscută].

chĭomb, chĭoámbă adj. (rus. tĭómnyĭ, scris temnyĭ, întunecat, întunecos. V. temniță). Fam. Cu privirea'ntunecată, prost, bleot.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

chiomb adj., s. v. BLEG. MIOP. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

chiomb adj. v. CHIORÎȘ. CRUCIȘ. ÎNCRUCIȘAT. PIEZIȘ. SAȘIU. STRÁBIC.

Intrare: chiomp
chiomp
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chiomp chiompul chioampă chioampa
plural chiompi chiompii chioampe chioampele
genitiv-dativ singular chiomp chiompului chioampe chioampei
plural chiompi chiompilor chioampe chioampelor
vocativ singular
plural
chiomb
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chiomb chiombul chioambă chioamba
plural chiombi chiombii chioambe chioambele
genitiv-dativ singular chiomb chiombului chioambe chioambei
plural chiombi chiombilor chioambe chioambelor
vocativ singular
plural