CHIMONO, chimonouri, s. n. 1. Croială de haină femeiască, cu mâneca dintr-o singură bucată cu restul hainei. ◊ (Adjectival) Bluză chimono. 2. Îmbrăcăminte japoneză în formă de halat, cu mâneci foarte largi sau, p. ext., haină femeiască de casă croită în acest fel. [Var.: chimonou s. n.] – Din fr. kimono.

chimono sn vz chimonou

CHIMONO s. n. v. chimonou.

CHIMONO, chimonouri, s. n. 1. Îmbrăcăminte japoneză în formă de halat, cu mîneci foarte largi. 2. Croială de rochie sau de bluză femeiască, cu mîneca dintr-o singură bucată cu talia, fără cusătură pe umăr. ◊ (Adjectival) Bluză chimono. ♦ Haină femeiască de casă croită în felul descris mai sus. – Scris și: (după franțuzește) kimono.

CHIMONO, chimonouri, s. n. 1. Croială de haină femeiască, cu mîneca dintr-o singură bucată cu talia. ◊ (Adjectival, invar.) Bluză chimono. 2. Îmbrăcăminte japoneză în formă de halat, cu mîneci foarte largi, sau, p. ext., haină femeiască de casă croită în felul descris mai sus. – Fr. kimono.

CHIMONO s.f. 1. Halat cu mîneci foarte lungi (folosit ca îmbrăcăminte mai ales în Japonia). 2. Croială de îmbrăcăminte femeiască, în care mîneca este dintr-o singură bucată cu talia. ♦ Haină femeiască (de casă) croită în felul descris mai sus. [Var. chimonou s.n. / < fr. kimono < cuv. japonez].

CHIMONOU s. n. v. chimono.

chimonou sn [At: DEX² / V: chimono, kimono / Pl: ~uri / E: fr kimono] 1 Croială de haină femeiască, cu mâneca dintr-o singură bucată cu restul hainei. 2 Îmbrăcăminte japoneză în formă de halat, cu mâneci foarte lungi. 3 (Pex) Haină femeiască de casă croită ca un chimonou (2).

kimono [At: DA ms / Pl: (1-3) ~uri / E: fr kimono] 1 sn Haină largă și lungă dintr-o singură piesă, care se strânge cu o centură, purtată de japonezi. 2 sn (Pex) Îmbrăcăminte de interior a cărei croială este asemănătoare cu a kimonoului (1). 3 sn Echipament format dintr-o haină ușoară și pantaloni largi, purtat de practicanții artelor marțiale. 4 ain (D. haine de damă) Care are croiala mânecii fără cusătură pe umăr. 5 a (Îs) Mânecă ~ Mânecă largă, croită dintr-o singură bucată cu corsajul.

CHIMONOU, chimonouri, s. n. 1. Croială de haină femeiască, cu mâneca dintr-o singură bucată cu restul hainei. ◊ (Adjectival, invar.) Bluză chimono. 2. Îmbrăcăminte japoneză în formă de halat cu mâneci foarte largi sau, p. ext., haină femeiască de casă croită în acest fel. [Var.: chimono s. n.] – Din fr. kimono.

CHIMONOU s.n. v. chimono.

CHIMONOU s. n. 1. halat cu mâneci foarte lungi. 2. croială de îmbrăcăminte femeiască în care mâneca este dintr-o singură bucată cu talia. ◊ haină femeiască (de casă) croită astfel. (< fr. kimono)

CHIMONOU ~ri n. 1) Croială de îmbrăcăminte în care mâneca este dintr-o singură bucată cu corsajul. Rochie ~. 2) (în portul național japonez) Îmbrăcăminte croită astfel, purtată atât de bărbați, cât și de femei. /<fr. kimono

kimono n. tunică lungă de ambele sexe ce se poartă în Japonia, azi răspândită și în țările din Europa.

chimono/chimonou s. n., art. chimonoul; pl. chimonouri

chimono

!chimonou s. n., art. chimonoul; pl. chimonouri

chimonou s. n., art. chimonoul; pl. chimonouri

CHIMONO-, v. CHEIMONO-.

CHEIMONO- (CHIMONO-) „iarnă, hibernal”. ◊ gr. kheimon, onos „timpul iernii, iarnă” > L. sav. cheimono-, fr. chéimono-, engl. id. > rom. cheimono- și chimono-. □ ~clor (v. -clor), adj., cu frunze verzi și persistente în timpul iernii; ~fil (v. -fil₂), adj., (despre plante) care vegetează în timpul iernii; ~fob (v. -fob), adj., (despre vegetale) cu frunze căzătoare în timpul iernii.

KIMONO v. chimono.