2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chimonó sn vz chimonou

CHIMONÓ, chimonouri, s. n. 1. Croială de haină femeiască, cu mâneca dintr-o singură bucată cu restul hainei. ◊ (Adjectival) Bluză chimono. 2. Îmbrăcăminte japoneză în formă de halat, cu mâneci foarte largi sau, p. ext., haină femeiască de casă croită în acest fel. [Var.: chimonóu s. n.] – Din fr. kimono.

CHIMONÓ s. n. v. chimonou.

CHIMONÓ, chimonouri, s. n. 1. Îmbrăcăminte japoneză în formă de halat, cu mîneci foarte largi. 2. Croială de rochie sau de bluză femeiască, cu mîneca dintr-o singură bucată cu talia, fără cusătură pe umăr. ◊ (Adjectival) Bluză chimono. ♦ Haină femeiască de casă croită în felul descris mai sus. – Scris și: (după franțuzește) kimono.

CHIMONÓ, chimonouri, s. n. 1. Croială de haină femeiască, cu mâneca dintr-o singură bucată cu talia. ◊ (Adjectival, invar.) Bluză chimono. 2. Îmbrăcăminte japoneză în formă de halat, cu mâneci foarte largi, sau, p. ext., haină femeiască de casă croită în felul descris mai sus. – Fr. kimono.

CHIMONÓ s.f. 1. Halat cu mâneci foarte lungi (folosit ca îmbrăcăminte mai ales în Japonia). 2. Croială de îmbrăcăminte femeiască, în care mâneca este dintr-o singură bucată cu talia. ♦ Haină femeiască (de casă) croită în felul descris mai sus. [Var. chimonou s.n. / < fr. kimono < cuv. japonez].

kimono [At: DA ms / Pl: (1-3) ~uri / E: fr kimono] 1 sn Haină largă și lungă dintr-o singură piesă, care se strânge cu o centură, purtată de japonezi. 2 sn (Pex) Îmbrăcăminte de interior a cărei croială este asemănătoare cu a kimonoului (1). 3 sn Echipament format dintr-o haină ușoară și pantaloni largi, purtat de practicanții artelor marțiale. 4 ai (D. haine de damă) Care are croiala mânecii fără cusătură pe umăr. 5 a (Îs) Mânecă ~ Mânecă largă, croită dintr-o singură bucată cu corsajul.

CHIMONÓU, chimonouri, s. n. 1. Croială de haină femeiască, cu mâneca dintr-o singură bucată cu restul hainei. ◊ (Adjectival, invar.) Bluză chimono. 2. Îmbrăcăminte japoneză în formă de halat cu mâneci foarte largi sau, p. ext., haină femeiască de casă croită în acest fel. [Var.: chimonó s. n.] – Din fr. kimono.

CHIMONÓU s.n. v. chimono.

CHIMONÓU s. n. 1. halat cu mâneci foarte lungi. 2. croială de îmbrăcăminte femeiască în care mâneca este dintr-o singură bucată cu talia. ◊ haină femeiască (de casă) croită astfel. (< fr. kimono)

CHIMONÓU ~ri n. 1) Croială de îmbrăcăminte în care mâneca este dintr-o singură bucată cu corsajul. Rochie ~. 2) (în portul național japonez) Îmbrăcăminte croită astfel, purtată atât de bărbați, cât și de femei. /<fr. kimono

kimono n. tunică lungă de ambele sexe ce se poartă în Japonia, azi răspândită și în țările din Europa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chimonó/chimonóu s. n., art. chimonóul; pl. chimonóuri

chimonóu s. n., art. chimonóul; pl. chimonóuri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CHEIMONO- (CHIMONO-) „iarnă, hibernal”. ◊ gr. kheimon, onos „timpul iernii, iarnă” > L. sav. cheimono-, fr. chéimono-, engl. id. > rom. cheimono- și chimono-.~clor (v. -clor), adj., cu frunze verzi și persistente în timpul iernii; ~fil (v. -fil2), adj., (despre plante) care vegetează în timpul iernii; ~fob (v. -fob), adj., (despre vegetale) cu frunze căzătoare în timpul iernii.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: cheimono
cheimono
prefix (I7-P)
  • cheimono
chimono2 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • chimono
Intrare: chimono / chimonou
chimono1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chimono
  • chimonoul
  • chimonou‑
plural
  • chimonouri
  • chimonourile
genitiv-dativ singular
  • chimono
  • chimonoului
plural
  • chimonouri
  • chimonourilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chimonou
  • chimonoul
  • chimonou‑
plural
  • chimonouri
  • chimonourile
genitiv-dativ singular
  • chimonou
  • chimonoului
plural
  • chimonouri
  • chimonourilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kimono
  • kimonoul
  • kimonou‑
plural
  • kimonouri
  • kimonourile
genitiv-dativ singular
  • kimono
  • kimonoului
plural
  • kimonouri
  • kimonourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chimono / chimonou chimonou kimono

  • 1. Croială de haină femeiască, cu mâneca dintr-o singură bucată cu restul hainei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
  • 2. Îmbrăcăminte japoneză în formă de halat, cu mâneci foarte largi.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 2.1. prin extensiune Haină femeiască de casă croită în acest fel.
      surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: