2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chilóm [At: DOSOFTEI, V. S. 128 / V: ~lúm, ~b / Pl: ~oame / E: nct] (Înv) 1 sn Armă având forma unui baston cu secure la un capăt. 2 sm Lovitură cu pumnul.

CHILÓM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. (Înv.) 1. S. n. Măciucă. 2. S. m. Lovitură dată cu pumnul; pumn. – Din tc. külünk(gü).

CHILÓM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. (Înv.) 1. S. n. Măciucă. 2. S. m. Lovitură dată cu pumnul; pumn. – Din tc. külünk(gü).

CHILÓM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. 1. (Învechit) Armă în formă de baston cu secure la un capăt. Ceaușul de iniceri, văzîndu-l ca un zapciu ce era, au scos chilomul și l-a luat pe cap (= a început să-i dea în cap), fără de milă. ARHIVA R. II 141. 2. Lovitură cu pumnul; pumn. Ercule îi mai dete vro cîțiva pumni în cap, chilomi d-ăia d-ai lui, îndesați. ISPIRESCU, U. 32.

CHILÓM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. 1. (Înv.) Armă în formă de baston, cu secure la un capăt. 2. Lovitură dată cu pumnul; pumn. – Tc. külünk.

chilom m. 1. ciocan gros, măciucă ferecată: în mână cu un chilom PANN; 2. fam. pumn, ghiont: îi căra mereu la chilomi ISP. [Serb. TYULUM].

chilóm n., pl. urĭ și oame (din turc. külünk, ca și rom. chĭulug și sîrb. ćulum, topuz). Vechĭ (și chilum, pl. urĭ, și chilomb, pl. urĭ și oambe). Topuz orĭ cĭocan de luptă saŭ de ucis boiĭ. Azĭ. Munt. vest. S. m. Pumn, dupac: chilomĭ îndesațĭ (Isp. 2, 34 și 53). V. chilăŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chilóm1 (pumn) (înv.) s. m., pl. chilómi

chilóm2 (măciucă) (înv.) s. n., pl. chiloáme

chilóm (pumn) s. m., pl. chilómi

chilóm (măciucă) s. n., pl. chiloáme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHILÓM s. v. baltag, pumn.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

chilom, chilomi s. m. pumn; lovitură dată cu pumnul

Intrare: chilom (măciucă)
chilom1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chilom
  • chilomul
  • chilomu‑
plural
  • chiloame
  • chiloamele
genitiv-dativ singular
  • chilom
  • chilomului
plural
  • chiloame
  • chiloamelor
vocativ singular
plural
Intrare: chilom (pumn)
chilom2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chilom
  • chilomul
  • chilomu‑
plural
  • chilomi
  • chilomii
genitiv-dativ singular
  • chilom
  • chilomului
plural
  • chilomi
  • chilomilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chilom (măciucă)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Ceaușul de iniceri, văzîndu-l ca un zapciu ce era, au scos chilomul și l-a luat pe cap (= a început să-i dea în cap), fără de milă. ARHIVA R. II 141.
      surse: DLRLC

etimologie:

chilom (pumn)

  • 1. Lovitură dată cu pumnul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pumn un exemplu
    exemple
    • Ercule îi mai dete vro cîțiva pumni în cap, chilomi d-ăia d-ai lui, îndesați. ISPIRESCU, U. 32.
      surse: DLRLC

etimologie: