8 definiții pentru chilom (măciucă; -oame)

chilóm [At: DOSOFTEI, V. S. 128 / V: ~lúm, ~b / Pl: ~oáme / E: nct] (Înv) 1 sn Armă având forma unui baston cu secure la un capăt. 2 sm Lovitură cu pumnul.

CHILÓM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. (Înv.) 1. S. n. Măciucă. 2. S. m. Lovitură dată cu pumnul; pumn. – Din tc. külünk(gü).

CHILÓM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. (Înv.) 1. S. n. Măciucă. 2. S. m. Lovitură dată cu pumnul; pumn. – Din tc. külünk(gü).

CHILÓM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. 1. (Înv.) Armă în formă de baston, cu secure la un capăt. 2. Lovitură dată cu pumnul; pumn. – Tc. külünk.

chilóm (măciucă) s. n., pl. chiloáme

CHILÓM s. v. baltag, pumn.

chilóm n., pl. urĭ și oame (din turc. külünk, ca și rom. chĭulug și sîrb. ćulum, topuz). Vechĭ (și chilum, pl. urĭ, și chilomb, pl. urĭ și oambe). Topuz orĭ cĭocan de luptă saŭ de ucis boiĭ. Azĭ. Munt. vest. S. m. Pumn, dupac: chilomĭ îndesațĭ (Isp. 2, 34 și 53). V. chilăŭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: chilom (măciucă; -oame)
chilom (măciucă; -oame) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chilom chilomul
plural chiloame chiloamele
genitiv-dativ singular chilom chilomului
plural chiloame chiloamelor
vocativ singular
plural