chilimbár sn vz chihlimbar

chilimbar n. Mold. V. chihlibar: parfume dela Indus în vas de chilimbar AL.

chilimbár, V. chihlimbar.

CHIHLIMBÁR, (2) chihlimbare, s. n. 1. Rășină fosilă divers colorată (mai ales în nuanțe de galben), provenită din mai multe specii de pini și folosită la fabricarea unor obiecte de podoabă; ambră. 2. Obiect sau bucată de chihlimbar (1). [Var.: chihlibár, chilimbár s. n.] – Din tc. kehlibar.

chihlibar sn vz chihlimbar

chihlimbár sn [At: BIBLIA (1688) 534 / V: ~ibár, ~ilim~, ~mfár, ~hrib~, ~ichribár, ~hri~, ~irim~, ~iribár, chehribár, chehlem~, chelim~ / Pl: ~e / E: tc kéhribar, kehlibar, kelibar] 1 (Min) Rășină fosilă, dură, sfărâmicioasă, translucidă, de culoare variind de la galben-deschis până la roșcat-cafeniu, cu proprietăți electrice, din care se fac bijuterii, țigarete, mătănii Si: ambră. 2 Culoarea chihlimbarului (1).

chilimfár sn vz chihlimbar

chiribár sn vz chihlimbar

CHIHLIMBÁR, chihlimbare, s. n. Rășină fosilă divers colorată (mai ales în nuanțe de galben), provenită din mai multe specii de pini și întrebuințată la fabricarea unor obiecte de podoabă; ambră. [Var.: chihlibár, chilimbár s. n.] – Din tc. kehlibar.

CHIHLIMBÁR, chihlimbare, s. n. Produs organic fosil, provenit din secrețiile rășinoase ale coniferelor din epocile geologice, colorat în galben, roșu, verde sau brun-închis, întrebuințat la confecționarea unor obiecte de artă și la prepararea lacurilor fine. Mărgele de chihlimbar. ▭ Rășină grea de chihlimbar. BANUȘ, B. 67. Verzi ca smaraldul și galben apoi ca chihlimbarul și roșii mai pe urmă ca sîngele ce-l izvorăsc zorii, s-au amestecat frunzele de sus căzute cu cele de jos. ANGHEL, PR. 24. Fig. Struguri de chihlimbar licăreau și se ascundeau iarăși. ANGHEL, PR. 57. – Variante: chihlibár (C. PETRESCU, S. 104), chilimbár (BART, E. 328) s. n.

CHIHLIMBÁR, chihlimbare, s. n. Produs organic fosil, divers colorat, mai ales galben, întrebuințat la fabricarea unor obiecte de artă și la prepararea lacurilor fine. [Var.: chihlibár, chilimbár s. n.] – Tc. kehlibar.

CHIHLIMBÁR ~e n. Rășină fosilă transparentă, divers colorată, provenită din unele specii de pini și folosită la fabricarea obiectelor de podoabă. /<turc. kehlibar

chihlihar (chihrimbar) n. substanță rășinoasă și aromatică de coloare galbenă, întrebuințată la fabricarea sculelor (cercei, mărgele, țigarete, mătănii): mătănii de mărgean sau de chihrimbar AL. Chihlibarul de Buzău e de coloare închisă cu reflexuri verzui. [Turc. KEHRIMBAR, KEHLIBAR, lit. care atrage paiul (proprietatea cunoscută a chihlibarului)].

chihlimbár n., pl. urĭ (ngr. kehlimbári, kehlibári, d. turc. kehribar, pop. kehlibar, d. pers. kiah-rübe, pop. keh-rüba, adică „paĭe atrage”; ar. kahrabe, de unde it. carábe, sp. cárabe, fr. carabé). Un fel de rășină aromatică solidificată fósilă translúcidă saŭ aproape transparentă de coloare care variază de la un galben deschis pînă la cărămiziŭ și cafeniŭ. Vin ca chihlimbaru, vin galben închis. Chihlimbar cenușiŭ, o concrețiune intestinală a cașaloților, cenușie, tenace și flexibilă, cu miros de mosc. – Și chihlibar și chilimbar, ca neol. ambră și succin. – Chihlimbaru galben, numit vgr. élektron (V. electru) a dat numele luĭ electricitățiĭ, fiind-că, frecînd o bucată de chihlimbar lustruită, Talete din Milet, în sec. 7 în ainte de Hristos, a constatat că atrage corpurile ușoare. Din el se fac țigarete. V. celuloid.

chihlimbár (chi-hlim-) s. n., (bucăți, obiecte) pl. chihlimbáre

chihlimbár s. n. (sil. -hlim-), (bucăți, obiecte) pl. chihlimbáre, (sorturi) pl. chihlimbáruri

chihlimbar

chihlibar, -re.