chihlimbar sn [At: BIBLIA (1688) 534 / V: ~ibar, ~ilim~, ~mfar, ~hrib~, ~ichribar, ~hri~, ~irim~, ~iribar, chehribar, chehlem~, chelim~ / Pl: ~e / E: tc kéhribar, kehlibar, kelibar] 1 (Min) Rășină fosilă, dură, sfărâmicioasă, translucidă, de culoare variind de la galben-deschis până la roșcat-cafeniu, cu proprietăți electrice, din care se fac bijuterii, țigarete, mătănii Si: ambră. 2 Culoarea chihlimbarului (1).