2 intrări

11 definiții

chihăí2 [At: CREANGĂ, A. 81/1 / V: cheh~ / Pzi: ~ésc / E: fo cf chihăi, chehe, chicoti] 1 vi A tuși sec, încontinuu, din cauza unei boli de plămâni. 2 vt A plictisi pe cineva, insistând cu vorba pe lângă el.

chihăí1 vi [At: DDRF / V: ~icăí, ~huí / Pzi: ~ésc / E: chicot] A chicoti.

CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva cu vorbe insistente. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică.

CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva insistând cu vorba pe lângă el. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică.

CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. Tranz. A insista cu vorba (pe lîngă cineva), a fi prea stăruitor, a bate capul, a plictisi. Chihăiam pe mama să se puie pe lîngă tata, ca doar m-a da și pe mine la catihet. CREANGĂ, A. 81. ◊ (Precizat prin determinarea «de cap») Lăutari sînt ?Nu-s, Ivane, ce mă tot chihăiești de cap? CREANGĂ, P. 308.

CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. 1. Tranz. A insista cu vorba pe lângă cineva; a plictisi. 2. Intranz. A tuși sec. – Onomatopee.

chihăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiésc, imperf. 3 sg. chihăiá; conj. prez. 3 să chihăiáscă

chihăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiésc, imperf. 3 sg. chihăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. chihăiáscă

CHIHĂÍ vb. v. agasa, enerva, indispune, irita, necăji, plictisi, sâcâi, supăra.

chihăí (-ăésc, -ít), vb.1. A tuși. – 2. A importuna, a deranja. Creație expresivă, cf. chicoti; se întîlnește cu alte creații spontane de același tip, cum sînt: chifui, vb. (a bombăni); chifti, vb. (a rîde); hihăi, vb. (a hohoti) etc. Sensul 2 pare a fi suferit influența lui cehăi.Der. chihăitură, s. f. (atac de tuse).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

chihăí vb. v. AGASA. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. NECĂJI. PLICTISI. SÎCÎI. SUPĂRA.

Intrare: chihăi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) chihăi chihăire chihăit chihăind singular plural
chihăiește chihăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) chihăiesc (să) chihăiesc chihăiam chihăii chihăisem
a II-a (tu) chihăiești (să) chihăiești chihăiai chihăiși chihăiseși
a III-a (el, ea) chihăiește (să) chihăiască chihăia chihăi chihăise
plural I (noi) chihăim (să) chihăim chihăiam chihăirăm chihăiserăm, chihăisem*
a II-a (voi) chihăiți (să) chihăiți chihăiați chihăirăți chihăiserăți, chihăiseți*
a III-a (ei, ele) chihăiesc (să) chihăiască chihăiau chihăi chihăiseră
Intrare: chihăit
chihăit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chihăit chihăitul chihăi chihăita
plural chihăiți chihăiții chihăite chihăitele
genitiv-dativ singular chihăit chihăitului chihăite chihăitei
plural chihăiți chihăiților chihăite chihăitelor
vocativ singular
plural
chihăire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chihăire chihăirea
plural chihăiri chihăirile
genitiv-dativ singular chihăiri chihăirii
plural chihăiri chihăirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)