2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chicotít sn [At: DA / V: ~iho~ / Pl: ~uri / E: chicoti] Chicotire.

CHICOTÍT, chicotituri, s. n. Chicoteală. – V. chicoti.

CHICOTÍT s. n. Chicoteală. – V. chicoti.

CHICOTÍT s. n. Chicoteală. – V. chicoti.

chícot sn [At: CANTEMIR, IST. 39/16 / V: ~ihót, híhot / Pl: ~e / E: fo] 1 Râs înfundat sau cu izbucniri zgomotoase, cu hohot, de voie bună sau în batjocură. 2 Chiot. 3 (Pfm; îlv) A da ~ A striga.

chicotí vi [At: CREANGĂ, GL. / V: (reg) cic~, iho~, hiho~, hinc~ / Pzi: ~tésc / E: ns cf chioti] 1 (Uneori, complinit prin „de”, rar „în”) A râde pe înfundate. 2 A chiui. 3 (Prin apropiere de hiroti) A vorbi încet și rar.

CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (zgomotoase). – Din chicot.

CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (înfundate). – Din chicot.

CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. (Uneori urmat de determinarea pleonastică «de rîs» sau, rar, «în rîs») A rîde cu izbucniri zgomotoase, cu hohote (de obicei pe ascuns sau pe înfundate). Și-nțelepții cu scufă au chicotit De cîntecul ăsta neauzit. DEȘLIU, G. 26. A chicotit în rîs și a clipit din ochi, cu gîndul la pozna voastră. PAS, Z. I 50. Elevii clasei își dădeau coate și chicoteau. SADOVEANU, N. F. 145. Nevestele trag cu urechea, se folosesc de întuneric și-și dau cu cotul, chicotesc cînd prind cîte o frîntură din vorba unchiașului și, din cînd în cînd, izbucnesc în rîs cu hohote. SP. POPESCU, M. G. 24. Fetele... numa-și dau ghiont una alteia și chicoteau pe socoteala mea, de răsuna prundul. CREANGĂ, A. 66. Cine chicotește aici? ALECSANDRI, T. I 190. ◊ Fig. Duduind, tractoarele Răscolesc ogoarele, Chicotesc ponoarele. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 5/3. ◊ Refl. (Rar) Cum intră în casă, începe a se chicoti și a spune de la nuntă. CREANGĂ, P. 173.

CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde (pe ascuns sau pe înfundate) cu izbucniri zgomotoase, cu hohote. – Din chicot.

A CHICOTÍ ~ésc intranz. A râde pe ascuns sau înfundat; a produce chicote. /Din chicot

chicotì v. Mold. a râde înfundat sau pe jumătate, din prostie sau din batjocură: Statu-Palmă chicoti AL.

chícot, chicotésc, V. hihot, hihotesc.

hihotésc și chicotésc v. tr. (rudă cu rut. hihotati, sîrb. kikotati, rus. hihikatĭ, a. î.; ung. nyihogni, germ. kichern. V. hohotesc). Fam. Rîd cu hohote: toțĭ rîdeaŭ, hihoteaŭ, strigaŭ (CL. 1910, 433). – Rar și mă chi-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chicotít s. n., pl. chicotíturi

chicotít s. n., pl. chicotíturi

chicotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotésc, imperf. 3 sg. chicoteá; conj. prez. 3 să chicoteáscă

chicotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotésc, imperf. 3 sg. chicoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. chicoteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHICOTÍT s. v. chicoteală.

arată toate definițiile

Intrare: chicotit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chicotit
  • chicotitul
  • chicotitu‑
plural
  • chicotituri
  • chicotiturile
genitiv-dativ singular
  • chicotit
  • chicotitului
plural
  • chicotituri
  • chicotiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: chicoti
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chicoti
  • chicotire
  • chicotit
  • chicotitu‑
  • chicotind
  • chicotindu‑
singular plural
  • chicotește
  • chicotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chicotesc
(să)
  • chicotesc
  • chicoteam
  • chicotii
  • chicotisem
a II-a (tu)
  • chicotești
(să)
  • chicotești
  • chicoteai
  • chicotiși
  • chicotiseși
a III-a (el, ea)
  • chicotește
(să)
  • chicotească
  • chicotea
  • chicoti
  • chicotise
plural I (noi)
  • chicotim
(să)
  • chicotim
  • chicoteam
  • chicotirăm
  • chicotiserăm
  • chicotisem
a II-a (voi)
  • chicotiți
(să)
  • chicotiți
  • chicoteați
  • chicotirăți
  • chicotiserăți
  • chicotiseți
a III-a (ei, ele)
  • chicotesc
(să)
  • chicotească
  • chicoteau
  • chicoti
  • chicotiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chicotit

etimologie:

  • vezi chicoti
    surse: DEX '98 DEX '09

chicoti

  • 1. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (zgomotoase).
    surse: DEX '09 DLRLC 8 exemple
    exemple
    • Și-nțelepții cu scufă au chicotit De cîntecul ăsta neauzit. DEȘLIU, G. 26.
      surse: DLRLC
    • A chicotit în rîs și a clipit din ochi, cu gîndul la pozna voastră. PAS, Z. I 50.
      surse: DLRLC
    • Elevii clasei își dădeau coate și chicoteau. SADOVEANU, N. F. 145.
      surse: DLRLC
    • Nevestele trag cu urechea, se folosesc de întuneric și-și dau cu cotul, chicotesc cînd prind cîte o frîntură din vorba unchiașului și, din cînd în cînd, izbucnesc în rîs cu hohote. SP. POPESCU, M. G. 24.
      surse: DLRLC
    • Fetele... numa-și dau ghiont una alteia și chicoteau pe socoteala mea, de răsuna prundul. CREANGĂ, A. 66.
      surse: DLRLC
    • Cine chicotește aici? ALECSANDRI, T. I 190.
      surse: DLRLC
    • figurat Duduind, tractoarele Răscolesc ogoarele, Chicotesc ponoarele. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 5/3.
      surse: DLRLC
    • reflexiv rar Cum intră în casă, începe a se chicoti și a spune de la nuntă. CREANGĂ, P. 173.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • chicot
    surse: DEX '09 DEX '98