15 definiții pentru chicot

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHÍCOT, chicote, s. n. Râs înfundat cu izbucniri zgomotoase. – Din bg., sb. kikot.

chicot sn [At: CANTEMIR, IST. 39/16 / V: ~ihot, hihot / Pl: ~e / E: fo] 1 Râs înfundat sau cu izbucniri zgomotoase, cu hohot, de voie bună sau în batjocură. 2 Chiot. 3 (Pfm; îlv) A da ~ A striga.

CHÍCOT, chicote, s. n. Râs cu izbucniri (înfundate). – Din bg., scr. kikot.

CHICÓT, chicote, s. n. Rîs cu izbucniri zgomotoase, cu hohote (de obicei pe ascuns sau pe înfundate). Lăutarii cîntau și hora se învîrtea... împrejur, în roata mamelor, porneau chicote și cumetrele își dădeau coate și-și arătau, din ochi, fetele. SADOVEANU, O. I 73. Ținea nunta cîte o săptămînă tot în chiote și chicote. ALECSANDRI, T. 82. ◊ (Determinat, pleonastic, prin «de rîs») Auzind Joe chicotele lor de rîs și zgomotul ce făceau ei... se duse să se uite ce putea să fie asta. ISPIRESCU, U. 83.

CHÍCOT, chicote, s. n. Rîs (înfundat) cu izbucniri zgomotoase. – Bg., sb. kikot.

CHÍCOT ~e n. Izbucnire de râs înfundat. /<bulg., sb. kikot

chicot n. Mold. hohot: ține nunta tot în chiote și în chicote AL. [Serb. KIKOT].

híhot și chícot n., pl. e (d. hihotesc; sîrb. kikot, pol. chychot. V. chic, inc). Fam. Hohot (maĭ ales copilăresc orĭ femeĭesc).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHICOT s. chicoteală, chicotire, chicotit, (Mold.) încot, (înv.) clic. (Se aude un ~ de copii.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chicót (chícote), s. n. – Rîs, izbucnire în rîs. – Var. chihot, hihot. Creație expresivă, care corespunde multor forme sl., cf. bg., sb. kikot, slov. hehèt, ceh. chechot, pol. chychot (Cihac, II, 49; Tiktin; Berneker 393); cf. hohot, chiot.Der. chicoti, vb. (a rîde); chicoteală, s. f. (rîs); hihoti, vb. (a-i miji zîmbetul pe buze).

Intrare: chicot
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chicot
  • chicotul
  • chicotu‑
plural
  • chicote
  • chicotele
genitiv-dativ singular
  • chicot
  • chicotului
plural
  • chicote
  • chicotelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chicot, chicotesubstantiv neutru

  • 1. Râs înfundat cu izbucniri zgomotoase. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Lăutarii cîntau și hora se învîrtea... împrejur, în roata mamelor, porneau chicote și cumetrele își dădeau coate și-și arătau, din ochi, fetele. SADOVEANU, O. I 73. DLRLC
    • format_quote Ținea nunta cîte o săptămînă tot în chiote și chicote. ALECSANDRI, T. 82. DLRLC
    • format_quote pleonastic Auzind Joe chicotele lor de rîs și zgomotul ce făceau ei... se duse să se uite ce putea să fie asta. ISPIRESCU, U. 83. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.