chichion sn [At: CREANGĂ, GL. / P: ~chi-on / Pl: ? / E: ngr ϰηϰεών] (Reg) 1 Încurcătură. 2 Necaz. 3 Întâmplare neplăcută. 4 Bucluc.²

CHICHION, chichioane, s. n. (Mai ales în legătură cu verbele «a intra», «a scăpa», «a băga», «a scoate» etc.) Întîmplare neplăcută, încurcătură, necaz, bucluc, belea. Bine c-am scăpat și din chichionul ista! La TDRG. M-am luat după capul său... Și acuma iaca în ce chichion am intrat. CREANGĂ, P. 84. În ce chichion m-a adus! CONTEMPORANUL, VII 498. Pare-mi-se c-am intrat în chichion. ALECSANDRI, T. 1637. – Pronunțat: -chi-on.

CHICHION, chichioane, s. n. Întîmplare neplăcută; încurcătură, bucluc. [Pr.: -chi-on] – Ngr. kikeon.

CHICHION ~oane n. rar Situație complicată și neplăcută; necaz. [Sil. chi-chi-on] /<ngr. kikeón

chichion n. Mold. încurcătură, belea: iată în ce chichion am intrat CR. [Origină necunoscută].

chichión n., pl. oane (ngr. și vgr. kykeón, băutură amestecată, confuziune). Fam. Belea, încurcătură, neplăcere: intrase în alte chichioane (Neam. Rom. Lit. 2, 810), a intra în chichion, m’aĭ băgat în chichion. V. heltĭugă, huștĭulĭuc.

chichion (reg.) (desp. -chi-on) s. n., pl. chichioane

chichion (reg.) (-chi-on) s. n., pl. chichioane

chichion s. n. (sil. -chi-on), pl. chichioane

CHICHION s. v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.

chichion s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE.

chichion (chichioane), s. n. – Încurcătură, necaz, dificultate. Ngr. ϰυϰεών „confuzie” (Scriban, Arhiva, 1914, p. 132; Bogrea, Dacor., I, 262; Gáldi 163).