15 definiții pentru chichiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHICHÍȚĂ, chichițe, s. f. 1. (Fam.) Șiretlic, vicleșug (prin care cineva încearcă să scape dintr-o încurcătură); subterfugiu. ◊ Expr. A căuta chichițe = a încerca cu orice preț să găsească greșeli, cusururi. 2. Lădiță de sub capra unei trăsuri. ♦ (Reg.) Despărțitură mică, în formă de cutie, în interiorul unei lăzi. – Din chichie (puțin folosit, „chichiță” < ngr.) + suf. -iță.

chichíță sf [At: BIBLIA (1688), 323 / V: ~iți~ / Pl: ~țe / E: chichie3 + -iță] 1 (Înv) Ladă, cutie de lemn pentru păstrarea banilor sau a obiectelor de valoare Si: cutioară, cutiuță. 2 (Spc) Lădiță de sub capra unei trăsuri. 3 Lada luntrei. 4 Sertarul mesei. 5 Vas în care se duc bucatele la câmp. 6 Raclă. 7 Despărțitură mică (de obicei cu capac), în formă de cutie, în partea de sus a unei lăzi, în care se păstrează mărunțișuri sau obiecte de valoare. 8 (Fig; lpl) Taină. 9 (Fig; lpl) Subtilități. 10 Șmecherie. 11 (Fig) Vicleșug. 12 (Fig) Pretext. 13 (Fig) Prilej. 14 (Fig) Nod în papură. 15 Cârciob. 16 Clenci. 17 (Pfm; îe) A căuta ~țe sau (mai rar) a întoarce ~țe și dulapuri A se strădui cu orice preț să găsească greșeli, defecte. 18 (Pfm; îe) A umbla cu ~țe A umbla cu șiretlicuri. 19 (Zlg; lpl) Melci mici cu dungi negre sau roșii.

CHICHÍȚĂ, chichițe, s. f. 1. (Fam.) Șiretlic, vicleșug (prin care cineva încearcă să scape dintr-o încurcătură); subterfugiu. ◊ Expr. A căuta chichițe = a se sili cu orice preț să găsească greșeli, cusururi. 2. Lădiță de sub capra unei trăsuri. ♦ (Reg.) Despărțitură mică, în formă de cutie, în interiorul unei lăzi. – Probabil din chichie (puțin folosit. „chichiță” < ngr.) + suf. -iță.

CHICHÍȚĂ, chichițe, s. f. 1. (Familiar, adesea la pl.) Șiretlic, subterfugiu, șmecherie, vicleșug. Nu se dădea dus pînă nu-mi făcea un examen sumar, ca să vadă dacă am pătruns chichițele procesului. GALACTION, O. I 95. Zamfirescu... descrie la perfecțiune pe eroul poemei sale... fără ajutorul... acestor chichițe, ci numai într-un singur vers. MACEDONSKI, O. IV 51. O să-ți vie poate greu, un an cel mult... pîn’ te-i deprinde cu chichițele meseriei [de avocat]. VLAHUȚĂ, O. A. III 129. ◊ Expr. A căuta chichițe = a te sili să găsești cuiva greșeli, a căuta nod în papură. A umbla cu chichițe = a umbla cu șiretlicuri, a căuta să înșele. 2. (Regional) Despărțitură mică în formă de cutie cu capac, făcută în partea de sus a unei lăzi și în care se păstrează mărunțișuri sau obiecte de valoare. Să mi-o dai [fotografia] mai pe seară, s-o ascund în chichița lăzii. BASSARABESCU, V. 43. Aceste memorii se găsesc în chichița lăzii. DELAVRANCEA, T. 52. Nu găsi decît un tron odorogit; îl deschise, dară în el nimic nu găsi; ridică capacul chichiței și un glas slăbănogit îi zise... ISPIRESCU, L. 10.

CHICHÍȚĂ, chichițe, s. f. 1. (Fam.) Șiretlic, subterfugiu, vicleșug. ◊ Expr. A căuta (cuiva) chichițe = a te sili să găsești (cuiva) greșeli. 2. Lădiță sub capra unei trăsuri. ♦ (Reg.) Despărțitură mică în formă de cutie cu capac, în interiorul unei lăzi. – Din chichie (puțin folosit) „cutie” + suf. -iță.

chichiță f. 1. încăpere mică înăuntrul unei cutii sau lăzi: ridică capacul chichiței ISP.; 2. lădița de sub capra vizitiului: alții ședeau pe chichiță, în codârlă ISP.; 3. fig. subterfugiu, pretext: caută vr’o chichiță; 4. pl. mijloc de amăgire: umblă cu chichițe și momițe. [Origină necunoscută].

chichíță f., pl. e (ngr. thikítsa, dim. d. thiki, vgr. théke, cutie, toc. V. teacă). Lădiță. Lădiță saŭ cavitatea de supt capra trăsuriĭ. Pălămidă, lăcriță, mică despărțitură a uneĭ lăzĭ, a unuĭ sertar. Fig. Subterfugiŭ, pretext, mijloc de înșelăcĭune: a căuta (a găsi) o chichiță, a umbla cu chichițe avocățeștĭ. V. chelnă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chichíță s. f., g.-d. art. chichíței; pl. chichíțe

chichíță s. f., g.-d. art. chichíței; pl. chichíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHICHÍȚĂ s. (Mold.) chelnă. (~ de sub capra trăsurii.)

CHICHÍȚĂ s. v. lădișoară, lădiță, stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleșug.

chichiță s. v. LĂDIȘOARĂ. LĂDIȚĂ. STRATAGEMĂ. SUBTERFUGIU. ȘIRETENIE. ȘIRETLIC. ȘMECHERIE. TERTIP. TRUC. VICLENIE. VICLEȘUG.

CHICHIȚĂ s. (Mold.) chelnă. (~ de sub capra trăsurii.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a cunoaște toate chichițele expr. 1. a cunoaște în detaliu un meșteșug. 2. a cunoaște toate detaliile și dedesubturile unei afaceri.

Intrare: chichiță
chichiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chichiță
  • chichița
plural
  • chichițe
  • chichițele
genitiv-dativ singular
  • chichițe
  • chichiței
plural
  • chichițe
  • chichițelor
vocativ singular
plural

chichiță

  • 1. familiar Șiretlic, vicleșug (prin care cineva încearcă să scape dintr-o încurcătură).
    exemple
    • Nu se dădea dus pînă nu-mi făcea un examen sumar, ca să vadă dacă am pătruns chichițele procesului. GALACTION, O. I 95.
      surse: DLRLC
    • Zamfirescu... descrie la perfecțiune pe eroul poemei sale... fără ajutorul... acestor chichițe, ci numai într-un singur vers. MACEDONSKI, O. IV 51.
      surse: DLRLC
    • O să-ți vie poate greu, un an cel mult... pîn’ te-i deprinde cu chichițele meseriei [de avocat]. VLAHUȚĂ, O. A. III 129.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A căuta chichițe = a încerca cu orice preț să găsească greșeli, cusururi.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.2. expresie A umbla cu chichițe = a umbla cu șiretlicuri, a căuta să înșele.
      surse: DLRLC
  • 2. Lădiță de sub capra unei trăsuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: chilnă / chelnă
    • 2.1. regional Despărțitură mică, în formă de cutie, în interiorul unei lăzi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Să mi-o dai [fotografia] mai pe seară, s-o ascund în chichița lăzii. BASSARABESCU, V. 43.
        surse: DLRLC
      • Aceste memorii se găsesc în chichița lăzii. DELAVRANCEA, T. 52.
        surse: DLRLC
      • Nu găsi decît un tron odorogit; îl deschise, dară în el nimic nu găsi; ridică capacul chichiței și un glas slăbănogit îi zise... ISPIRESCU, L. 10.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • chichie (puțin folosit, „chichiță” din limba neogreacă) + sufix -iță.
    surse: DEX '09