chiceră sf [At: SIMA, M. / V: ~icioră, cite~, cicioră / Pl: ~re / E: ns cf alb kike] (Reg) 1 Vârf de deal, înalt, conic, mai înalt decât o colină, în forma acoperișului casei. 2 (Pex) Deal. 3 (Pex) Munte.

1) chíceră f., pl. ĭ (rudă cu sîrb. kičer, kičelj și alb. kĭikărĭă, pisc. V. chicĭ). Hațeg, Maram. Deal conic foarte înalt.

2) chíceră, V. chicĭură.

chiciură¹ sf [At: DELAVRANCEA, S. 33/5 / V: chiu~, ~cioară, cicu-, pi~ / Pl: ~ri / E: bg кичурь] (Mun) Brumă groasă, înghețată pe arbori, cu fire atârnând ca niște mustăți Si: promoroacă.

chiciură² sf [At: I. CR. IV, 220 / Pl: ~re / E: ns cf ghijură] (Reg; mpl) Știulete de porumb mic și pipernicit.

citeră sf vz chiceră

chícĭură f., pl. ĭ (met. din cĭucure, adică „florĭ de gheață”. Cp. cu cĭorchin). Munt. vest Promoroacă. – În est chĭúcĭură și (Tec. Cov.) chiceră.

chiceră (-re), s. f. – Vîrf, culme, pisc. Origine necunoscută. Drăganu, Dacor., I, 117, îl pune în legătură cu alb. kikërë „culme” și îl consideră anterior celor romanice. După Capidan, Raporturile, 231, din rom. provine bg. kicer.

chiceră chicere, s.f. (reg., înv.) vârf, deal conic, munte.

chiceră, chicere, s.f. (reg.) Vârf, culme, pisc. ■ (top.) Valea Chicerii Pietroase, în Dragomirești; Chiceră, deal în Botiza, Dragomirești, Poienile Izei, Săcel. – „Poate fi inclus pe lista termenilor de substrat” (Vișovan, 2005; și Drăganu, după DER); cf. alb. kike, kikërë „culme” (MDA). ■ Cuv. rom. > bg. kecer (Capidan, după DER).

chiceră, chicere, s.f. – (reg.) Vârf, culme, pisc. ♦ (top.) Valea Chicerii Pietroase (Dragomirești) (Faiciuc, 1998: 63); Chiceră, dealuri în Botiza, Dragomirești, Poienile Izei, Săcel; Chicera pietroasă, pârâu, deal în Dragomirești (Vișovan, 2005). – „Poate fi inclus pe lista termenilor de substrat” (Vișovan, 2005; și Drăganu, cf. DER); cf. alb. kike, kikërë „culme” (MDA). Cuv. rom. > bg. kecer (Capidan, cf. DER).

chiceră, -e, s.f. – Vârf, culme, pisc. Valea Chicerii Pietroase, top. în Dragomirești (Faiciuc 1998: 63). – Cf. alb. kikërë „culme”.

CHICERĂ subst. (vîrf). 1. – fam. (16 A II 197, III 157, 336, IV 148). 2. Chicer diac (Sur II, V) cf. și subst. picior-chicior. 3. Chicerea s. mold.