2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chíceră sf [At: SIMA, M. / V: ~icióră, cite~, cicióră / Pl: ~re / E: ns cf alb kike] (Reg) 1 Vârf de deal, înalt, conic, mai înalt decât o colină, în forma acoperișului casei. 2 (Pex) Deal. 3 (Pex) Munte.

1) chíceră f., pl. ĭ (rudă cu sîrb. kičer, kičelj și alb. kĭikărĭă, pisc. V. chicĭ). Hațeg, Maram. Deal conic foarte înalt.

chiciură2 sf [At: I. CR. IV, 220 / Pl: ~re / E: ns cf ghijură] (Reg; mpl) Știulete de porumb mic și pipernicit.

chiciură1 sf [At: DELAVRANCEA, S. 33/5 / V: chiu~, ~cioară, cicu-, pi~ / Pl: ~ri / E: bg кичурь] (Mun) Brumă groasă, înghețată pe arbori, cu fire atârnând ca niște mustăți Si: promoroacă.

cíteră sf vz chiceră

chícĭură f., pl. ĭ (met. din cĭucure, adică „florĭ de gheață”. Cp. cu cĭorchin). Munt. vest Promoroacă. – În est chĭúcĭură și (Tec. Cov.) chiceră.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chíceră (-re), s. f. – Vîrf, culme, pisc. Origine necunoscută. Drăganu, Dacor., I, 117, îl pune în legătură cu alb. kikërë „culme” și îl consideră anterior celor romanice. După Capidan, Raporturile, 231, din rom. provine bg. kicer.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chíceră chícere, s.f. (reg., înv.) vârf, deal conic, munte.

chíceră, chicere, s.f. – (reg.) Vârf, culme, pisc. ♦ (top.) Valea Chicerii Pietroase (Dragomirești) (Faiciuc, 1998: 63); Chiceră, dealuri în Botiza, Dragomirești, Poienile Izei, Săcel; Chicera pietroasă, pârâu, deal în Dragomirești (Vișovan, 2005). – „Poate fi inclus pe lista termenilor de substrat” (Vișovan, 2005; și Drăganu, cf. DER); cf. alb. kike, kikërë „culme” (MDA). Cuv. rom. > bg. kecer (Capidan, cf. DER).

chíceră, -e, s.f. – Vârf, culme, pisc. Valea Chicerii Pietroase, top. în Dragomirești (Faiciuc 1998: 63). – Cf. alb. kikërë „culme”.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CHICERĂ subst. (vîrf). 1. – fam. (16 A II 197, III 157, 336, IV 148). 2. Chicer diac (Sur II, V) cf. și subst. picior-chicior. 3. Chicerea s. mold.

Intrare: chiceră
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiceră
  • chicera
plural
  • chicere
  • chicerele
genitiv-dativ singular
  • chicere
  • chicerei
plural
  • chicere
  • chicerelor
vocativ singular
plural
Intrare: Chiceră
Chiceră nume propriu
nume propriu (I3)
  • Chiceră