chiceră, chicere, s.f. (reg.) Vârf, culme, pisc. ■ (top.) Valea Chicerii Pietroase, în Dragomirești; Chiceră, deal în Botiza, Dragomirești, Poienile Izei, Săcel. – „Poate fi inclus pe lista termenilor de substrat” (Vișovan, 2005; și Drăganu, după DER); cf. alb. kike, kikërë „culme” (MDA). ■ Cuv. rom. > bg. kecer (Capidan, după DER).