chiceră sf [At: SIMA, M. / V: ~icioră, cite~, cicioră / Pl: ~re / E: ns cf alb kike] (Reg) 1 Vârf de deal, înalt, conic, mai înalt decât o colină, în forma acoperișului casei. 2 (Pex) Deal. 3 (Pex) Munte.

chiceră, chicere, s.f. (reg.) Vârf, culme, pisc. ■ (top.) Valea Chicerii Pietroase, în Dragomirești; Chiceră, deal în Botiza, Dragomirești, Poienile Izei, Săcel. – „Poate fi inclus pe lista termenilor de substrat” (Vișovan, 2005; și Drăganu, după DER); cf. alb. kike, kikërë „culme” (MDA). ■ Cuv. rom. > bg. kecer (Capidan, după DER).

CHICERĂ subst. (vîrf). 1. – fam. (16 A II 197, III 157, 336, IV 148). 2. Chicer diac (Sur II, V) cf. și subst. picior-chicior. 3. Chicerea s. mold.