chică sf [At: BIBLIA (1688) / V: cică / E: vsl кука] 1 (Pfm) Părul capului în întregime, crescut lung. 2 (Spc) Părul care cade pe ceafa sau până pe spate la bărbați și mai ales la fete. 3 (Pop; îe) A face cuiva ~ topor sau măciucă A lua pe cineva la bătaie. 4 (Pop; îe) A face cuiva morișcă în ~ A bate zdravăn pe cineva. 5 (Pop; îe) A fi tare de ~ A fi sănătos. 6 (Îae) A fi voinic. 7 (Îae) A fi gras. 8 (Îae) A fi bogat. 9 (Pop; îe) A se tărăgăi de ~ca dracului A se trage de păr (unul pe altul). 10 (Îae) A se lua la bătaie. 11 (Îae) A duce trai rău (bărbatul cu nevasta). 12 Păr străin purtat ca perucă. 13 (La animale) Părul din ceafă. 14 (Reg; la păsări) Creastă. 15 (Reg; la păsări) Bărbie (de găină). 16 (Bot; îc) ~ca-voinicului Plantă erbacee decorativă, cu flori albastre ca cerul, rar alburii Si: barba-boierului, borză, morăriță, nigeluță, paingăn, vergură-învelită (Nigella damascena). 17 (Îc) ~ca~bulgarului Plantă nedefinită mai îndeaproape.

CHICĂ, chici, s. f. 1. Părul capului considerat (altădată) în întregime; (astăzi, numai) partea lăsată să crească lungă pe ceafă sau pe spate la bărbați și (mai rar) la femei; plete. V. cosiță. Era un băietan frumos... cu chica în cîrlionți. GALACTION, O. I 66. Chica lui neagră ca pana corbului flutura ca o coamă pe grumajii lui. ISPIRESCU, L. 229. De cine doru se leagă? – De-un voinic fără mustață, De fată cu chica creață. HODOȘ, P. P. 37. ◊ Expr. A face (cuiva) chica topor (sau măciucă) sau a face (cuiva) morișcă în chică = a trage de păr, a părui; p. ext. a bate zdravăn (pe cineva). Ia să-i faci chica topor, spinarea dobă și pîntecele cobză. CREANGĂ, P. 254. Beizadeaua scapă cu chica topor. GHICA, S. 40. Să nu-ți fac spetele strună Și chica măciucă. ALECSANDRI, P. A. 58. Lui jupînu Guliță i-am făcut o morișcă în chică. ALECSANDRI, T. I 312. 2. (Rar) Părul din ceafa animalelor; p. ext. ceafă. Vulpoiul sprinten ii sări în chică [lupului] și-l doborî. ODOBESCU, S. III 245. ♦ Penele de la capul păsărilor. Pe cea verde moviliță Se rotește-o păuniță Ș-un păun cu chica scurtă. ALECSANDRI, P. P. 410.

CHICĂ, chici, s. f. 1. Părul capului considerat (altădată) în întregime; (azi) partea părului lăsată să crească lungă pe ceafă sau pe spate; plete. ◊ Expr. A face (cuiva) chica topor (sau măciucă) sau a face (cuiva) morișcă în chică = a trage (pe cineva) de păr; p. ext. a bate zdravăn. ◊ Compus: chica-voinicului = plantă erbacee cu frunze spintecate în lobi ca niște fire de păr și cu flori albastre (Nigella damascenna). 2. (Rar) Părul din ceafa animalelor; p. ext. ceafă. – Slav (v. sl. kyka).

CHICĂ chici f. pop. (mai ales la bărbați) Părul de pe cap, lung, lăsat pe umeri sau pe spate; plete. ◊ A face cuiva chica topor a trage de păr; a bate zdravăn pe cineva. [G.-D. chicii] /<sl. kyka

chică f. 1. părul ce cade pe ceafă; 2. codița făcută din acel păr: îl luă de chică; chica-ornicului, plantă numită obișnuit barba-boierului; 3. mătasea porumbului. [Slav. KYKA].

chícă f., pl. ĭ (vsl. kyka, bg. sîrb. kika. V. și chită). Plete, păr mult spre ceafă. A apuca pe cineva de chică, a-l apuca de păr. Chica voĭniculuĭ, barba boĭeruluĭ. (V. barbă).

cică⁶ sf vz chică

BOARZE sf. pl. 🌿 CHICA-VOINICULUI.

chică (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chicii; pl. chici

chică (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chicii; pl. chici

chică s. f., g.-d. art. chicii; pl. chici

chica-voinicului (plantă) s. f. art., g.-d. art. chicii-voinicului

chica-voinicului (plantă) s. f. art., g.-d. art. chicii-voinicului

chica-voinicului (bot.) s. f.

chică (chici), s. f. – 1. Plete, lațe. – 2. (Înv.) Perucă. – 3. Creastă de cocoș. – 4. Stigmat al porumbului. Sl. kyka, cf. bg., sb., cr. kika (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 49; Berneker 659; DAR); cf. chișiță. – Der. chicos, adj. (pletos); chicui, vb. (a ciufuli; a se lua de păr).

CHICĂ subst. 1. – fam. (RI I 22; Bîr I. 2. Chicul (17 B I 323; Sd IV 42); -iță (Viciu 33). 3. Chiceni s., olt.

NIGELLA L., CHICA VOINICULUI, fam. Ranunculaceae. Gen originar din Europa Centrală, cca 25 de specii, erbacee, anuale. Flori (foliolele învelișului floral albastre sau albăstrui, albe, unguiculate, număr mare de stamine, 5-10 cârpele mai mult sau mai puțin concrescute) hermafrodite, solitare, înconjurate de un involucru verde cu lacinii filiform-partite. Frunze de 2-3 ori penate, cu segmente liniare. Fruct, foliculă.

CHICĂ s. 1. v. plete. 2. (BOT.) chica-voinicului (Nigella damascena) = (reg.) borză, morăriță, nigeluță, păianjen, barba-boierului, vergură-învălită.

CHICĂ s. 1. plete (pl.). (Tînăr cu ~.) 2. (BOT.) chica-voinicului (Nigella damascena) = (reg.) borză, morăriță, nigeluță, păianjen, barba-boierului, vergură-învălită.