15 definiții pentru pleată

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

plea sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 42/14 / Pl: plete / E: slv плєть] 1 (Mpl) Păr al capului unei femei, mai rar al unui bărbat, lăsat să crească mai lung și adesea să atârne răsfirat pe spate. 2 (Pgn) Păr nearanjat, necoafat. 3 (Reg; pex) Coadă din păr împletit. 4 (Reg; îe) A se da (sau a umbla) cu pletele în vânt A căuta ceva cu înfrigurare. 5 (Reg; îae) A se agita. 6 (Reg) Coadă falsă atașată la părul natural, pentru a-l completa sau a-l înfrumuseța Vz meșă. 7 (Îvr) Blană la animale. 8 (Reg) Moț1 la cai. 9 (Reg) Smoc de păr la pintenii calului. 10 (Îvr) Panglică cu care se leagă părul. 11 (Bot; îc) Pletele-muierii Lichen filamentos de culoare cenușie-verzuie, care crește mai ales pe brazi, atârnat pe ramurile acestora ca niște mănunchiuri de firișoare Si: (reg) barba-ursului, mătreața-bradului, mătreață-de-arbori (Usnea barbata). 12 (Reg; îc) Pletele-doamnei Plantă nedefinită mai îndeaproape. 13 (Trs) Mănunchi de fuior. 14 (Ast; îvr; îc) Pletele-Verenicăi Părul Berenicei.

PLEÁTĂ, plete, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Părul capului lăsat să crească până pe umeri sau să atârne pe spate (împletit în cozi); p. ext. păr (nearanjat, necoafat). 2. (Reg.) Mănunchi de fuior. – Din sl. pletŭ.

PLEÁTĂ, plete, s. f. (Rar la sg.) 1. Părul capului lăsat să crească pînă la umeri (la femei să atîrne pe spate liber sau, rar, împletit în cozi). În lan erau feciori și fete... Juca viața-n ochii lor Și vîntul le juca prin plete. COȘBUC, P. I 176. Parcă-l văd: înalt și oacheș, cu pletele negre și mari, pînă în umeri, sfios și dulce la vorbă și bun la inimă, bun, cum n-am mai întîlnit. PĂUN-PINCIO, P. 103. Preoți cu pleata rară Trezeau din codri vecinici, din pace seculară, Mii roiuri vorbitoare. EMINESCU, O. I 91. ◊ Fig. Ici-colo cristeii se cheamă, cîrîind înăbușit pe sub pletele ierburilor. SADOVEANU, O. VII 218. Răchitele bătrîne își scutură pletele în vînt. BART, E. 309. ◊ Expr. (Rar) A umbla cu pletele în vînt = a se zbate pentru a obține ceva, a face totul pentru atingerea țintei dorite. Părintele Ioan umbla acum cu pletele în vînt să găsească alt dascăl. CREANGĂ, A. 9. 2. Mănunchi de fuior. Ana rămase pe laiță, țiind capătul pieței, iară Lică împărțind fuiorul în opt șuvițe, începu să împletească. SLAVICI, N. II 163.

PLEÁTĂ pléte f. 1) mai ales la pl. Păr lung lăsat să atârne liber pe spate (sau împletit în cozi). 2) reg. Mănunchi de fuior. /<sl. pletu

pleată f. 1. păr împletit: plete frumoase; 2. pl. păr lung ce cade pe umere: cu pletele în vânt. [Slav. PLETŬ].

pleátă f., și (ob.) pléte pl. (vsl. pletŭ, plotŭ, gard din nuĭele împletite, împletitură, sîrb. plet, cunună, plestenica, coadă de păr împletită, rudă cu lat. pléctere, a împleti, [și plicare, a îndoi]; vgr. plékein; germ. flechten. V. împletesc, per-plex, plec). Păr lung neîmpletit, așa cum maĭ poartă preuțiĭ ortodocșĭ, uniĭ țăranĭ, Țiganiĭ nomazĭ, uniĭ artiștĭ ș. a.: pletele îĭ fîlfîĭau.

PLÉTE s. f. pl. 1. Părul capului crescut lung, purtat liber sau împletit în cozi; p. ext. păr (nearanjat, necoafat). 2. (Reg.) Mănunchi de fuior. – Din sl. pletŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!plete s. f. pl. (sg. plea rar)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLÉTE s. pl. 1. chică. (Tânăr cu ~.) 2. (BOT.) pletele-muierii (Usnea barbata) = (reg.) barba-ursului, mătreață-de-arbori.

PLETE s. pl. 1. chică. (Tînăr cu ~.) 2. (BOT.) pletele-muierii (Usnea barbata) = (reg.) barba-ursului, mătreață-de-arbori.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pleátă (pléte), s. f.1. Mănunchi de fuior. – 2. Părul capului lăsat pe spate (în cozi). Sl. pletŭ, pletĭ „împletitură”, din sl. plesti, pletą, pleteši, „a împleti” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Candrea, II, 263; Conev 89), cf. sb., cr. pletenica „pleată” și împleti. Se folosește mai ales la pl.Der. pleteancă s. f. (Trans., Mold., fir, panglică pentru cozi); pletos, adj. (cu plete); pleteică, s. f. (plăsuță ?), cuvînt pe care nu-l găsim glosat și care trebuie să se folosească în Mold. (cf. Dragoslav: cu mîncarea în pleteică); pletoșie, s. f. (păr mult); împletoșat, adj. (cu plete); pleter, s. n. (îngrămăditură de nuiele, zăgaz), din sb. pleter; pleșnicar, s. n. (șopron, acoperiș pentru unelte), probabil în loc de *pletnicar, poate pentru că se face uneori cu împletitură de răchită.

Intrare: pleată
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plea
  • pleata
plural
  • plete
  • pletele
genitiv-dativ singular
  • plete
  • pletei
plural
  • plete
  • pletelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plea, pletesubstantiv feminin

  • 1. Părul capului crescut lung, purtat liber sau împletit în cozi. DEX '09 DLRLC
    sinonime: chică
    • format_quote În lan erau feciori și fete... Juca viața-n ochii lor Și vîntul le juca prin plete. COȘBUC, P. I 176. DLRLC
    • format_quote Parcă-l văd: înalt și oacheș, cu pletele negre și mari, pînă în umeri, sfios și dulce la vorbă și bun la inimă, bun, cum n-am mai întîlnit. PĂUN-PINCIO, P. 103. DLRLC
    • format_quote Preoți cu pleata rară Trezeau din codri vecinici, din pace seculară, Mii roiuri vorbitoare. EMINESCU, O. I 91. DLRLC
    • format_quote figurat Ici-colo cristeii se cheamă, cîrîind înăbușit pe sub pletele ierburilor. SADOVEANU, O. VII 218. DLRLC
    • format_quote figurat Răchitele bătrîne își scutură pletele în vînt. BART, E. 309. DLRLC
    • chat_bubble rar A umbla cu pletele în vânt = a se zbate pentru a obține ceva, a face totul pentru atingerea țintei dorite. DLRLC
      • format_quote Părintele Ioan umbla acum cu pletele în vînt să găsească alt dascăl. CREANGĂ, A. 9. DLRLC
  • 2. regional Mănunchi de fuior. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ana rămase pe laiță, țiind capătul pieței, iară Lică... împărțind fuiorul în opt șuvițe, începu să împletească. SLAVICI, N. II 163. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.