12 definiții pentru chiasm

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chiásm sf [At: ANATOMIA, 227 / Pl: ~e / E: fr chiasme] 1 (Atm) Încrucișare în formă de x a prelungirilor nervoase ale nervului optic care face posibilă simultaneitatea vederii binoculare. 2 Figură retorică ce constă într-o simetrie, în interiorul căreia termenii își inversează funcțiile sintactice.

CHIÁSM, chiasme, s. n. Figură de stil care constă în reluarea, în ordine inversă, a două cuvinte sau expresii. – Din fr. chiasme.

CHIÁSM, chiasme, s. n. Figură de stil care constă în reluarea, în ordine inversă, a două cuvinte sau expresii. – Din fr. chiasme.

CHIÁSM, chiasme, s. n. Figură de stil care constă în așezarea a două perechi de cuvinte în ordine încrucișată. – Pronunțat: chi-asm.

CHIÁSM, chiasme, s. n. Figură de stil care constă în așezarea a două perechi de cuvinte în ordine încrucișată. – Fr. chiasme, chiasma (< gr.).

CHIÁSM s.n. Procedeu stilistic constând în așezarea încrucișată a două perechi de cuvinte pentru a forma o antiteză. [Pron. chi-asm. / < fr. chiasme, cf. gr. chiasma – încrucișare].

CHIÁSM s. n. figură de stil constând în așezarea inversată a două perechi de cuvinte, pentru a forma o antiteză. (< fr. chiasme, gr. khiasma)

CHIÁSM ~e n. Figură de stil care constă în reluarea inversată a două cuvinte sau expresii pentru a forma o antiteză. [Sil. chi-asm] /<fr. chiasme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chiásm (figură de stil) s. n., pl. chiásme

chiásm (figură de stil) s. n., pl. chiásme


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chiasm (gr. chiasmos „așezare în cruce”), figură de stil care constă în repetarea inversă a două funcții gramaticale, altfel spus, succesiunea a doua sintagme sau propoziții diferite lexical, dintre care a doua repetă funcțiile gramaticale ale celei dintâi, dar în ordine inversă („figura, quando, quattuor propositis, tertium secundo respondet, et convenit quartum primo” Heineccius-Gesner, p. 134): 1 2 : 2 1 sau a b : b’ a’ (R): „Cine se scoală de dimineață departe ajunge” (Pop.) Funcțiile gramaticale în cele două propoziții de mai sus corespund în cruce a cu a’ și b cu b’ Cine se scoală(a) / de dimineață(b) / departe(b’) / ajunge(a’) Sau: „… culesul holdelor și dijmuitul vor vorbi de vrednicia plugarului și de a gliei bogată dărnicie.” (M. Lungeanu)

CHIASM (< fr. chiasme < gr. chiasmos, încrucișare) Procedeu poetic, antiteză formală între două pasaje ale unei opere literare – în versuri sau proză – în care cuvintele din prima parte sînt simetric inversate în cea de a doua parte, de unde rezultă un fel de încrucișare în formă de X, o simetrie în cruce. Ex. Unii trăiesc ca să uite, alții uită ca să poată trăi. (N. IORGA, Cugetări)

Intrare: chiasm
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiasm
  • chiasmul
  • chiasmu‑
plural
  • chiasme
  • chiasmele
genitiv-dativ singular
  • chiasm
  • chiasmului
plural
  • chiasme
  • chiasmelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chiasm

  • 1. Figură de stil care constă în reluarea, în ordine inversă, a două cuvinte sau expresii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: