11 definiții pentru chiasm

chiásm sf [At: ANATOMIA, 227 / Pl: ~e / E: fr chiasme] 1 (Atm) Încrucișare în formă de x a prelungirilor nervoase ale nervului optic care face posibilă simultaneitatea vederii binoculare. 2 Figură retorică ce constă într-o simetrie, în interiorul căreia termenii își inversează funcțiile sintactice.

CHIÁSM, chiasme, s. n. Figură de stil care constă în reluarea, în ordine inversă, a două cuvinte sau expresii. – Din fr. chiasme.

CHIÁSM, chiasme, s. n. Figură de stil care constă în reluarea, în ordine inversă, a două cuvinte sau expresii. – Din fr. chiasme.

CHIÁSM, chiasme, s. n. Figură de stil care constă în așezarea a două perechi de cuvinte în ordine încrucișată. – Pronunțat: chi-asm.

CHIÁSM, chiasme, s. n. Figură de stil care constă în așezarea a două perechi de cuvinte în ordine încrucișată. – Fr. chiasme, chiasma (< gr.).

chiásm (figură de stil) s. n., pl. chiásme

chiásm (figură de stil) s. n., pl. chiásme

CHIÁSM s.n. Procedeu stilistic constând în așezarea încrucișată a două perechi de cuvinte pentru a forma o antiteză. [Pron. chi-asm. / < fr. chiasme, cf. gr. chiasma – încrucișare].

CHIÁSM s. n. figură de stil constând în așezarea inversată a două perechi de cuvinte, pentru a forma o antiteză. (< fr. chiasme, gr. khiasma)

CHIÁSM ~e n. Figură de stil care constă în reluarea inversată a două cuvinte sau expresii pentru a forma o antiteză. [Sil. chi-asm] /<fr. chiasme


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

chiasm (gr. chiasmos „așezare în cruce”), figură de stil care constă în repetarea inversă a două funcții gramaticale, altfel spus, succesiunea a doua sintagme sau propoziții diferite lexical, dintre care a doua repetă funcțiile gramaticale ale celei dintâi, dar în ordine inversă („figura, quando, quattuor propositis, tertium secundo respondet, et convenit quartum primo” Heineccius-Gesner, p. 134): 1 2 : 2 1 sau a b : b’ a’ (R): „Cine se scoală de dimineață departe ajunge” (Pop.) Funcțiile gramaticale în cele două propoziții de mai sus corespund în cruce a cu a’ și b cu b’ Cine se scoală(a) / de dimineață(b) / departe(b’) / ajunge(a’) Sau: „… culesul holdelor și dijmuitul vor vorbi de vrednicia plugarului și de a gliei bogată dărnicie.” (M. Lungeanu)

Intrare: chiasm
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiasm
  • chiasmul
  • chiasmu‑
plural
  • chiasme
  • chiasmele
genitiv-dativ singular
  • chiasm
  • chiasmului
plural
  • chiasme
  • chiasmelor
vocativ singular
plural
* forme elidate – (arată)