19 definiții pentru cherestea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cheresteá sf [At: CANTEMIR, ap. TDRG / V: he~, hi~, ferestreá / Pl: ~ele / E: tc keresté] 1 Lemn de construcție. 2 Lemnăria care intră într-o construcție spre a susține celelalte părți. 3 (Înv; îe) Nu-i e ~ obrazul Se zice despre omul cu obrazul subțire. 4 (Arg; îe) A nu avea ~ A nu avea obraz. 5 (Îae) A nu se ține de cuvânt. 6 (Îae) A nu se purta cum trebuie. 7 Construcție de lemn pe care se sprijină ceva. 8 (Fig) Construcție fizică solidă. 9 (Fig) Structură osoasă. 10 (Înv; prt) Persoană (mai ales femeie) bine făcută. 11 (Înv) Mecanism (de ceas).

CHERESTEÁ, cherestele, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Material lemnos, cu cel puțin două fețe plane și paralele, rezultat din tăierea buștenilor la gater și folosit de obicei în construcție. 2. Fig. (Fam.) Construcție fizică solidă a unei persoane, structură osoasă. ◊ Expr. N-are cherestea sau îi lipsește cheresteaua, se spune despre o persoană nesimțită, nepunctuală. – Din tc. kereste.

CHERESTEÁ, (2) cherestele, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Material lemnos, cu cel puțin două fețe plane și paralele, rezultat din tăierea buștenilor la gater și întrebuințat de obicei în construcție. 2. Fig. (Fam.) Construcție fizică solidă a unei persoane, structură osoasă. ◊ Expr. N-are cherestea sau îi lipsește cheresteaua, se spune despre o persoană nesimțită, nepunctuală. – Din tc. kereste.

CHERESTEÁ, (2) cherestele, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Lemn de construcție; lemnăria întrebuințată într-o construcție. Sania lui Lipa, mare, greoaie, cu cheresteaua petecită într-o mie de locuri, rupea încet zăpada de. pe marginea drumului. GALAN, Z. R. 258. Vrea să-și tîrguiască lînă ori cherestea de la munte. ODOBESCU, S. I 375. 2. Fig. (Familiar) Constituție solidă; structură osoasă, osatură. Putea... să dea ascultare tovarășilor de la conducere, intrînd în sanatoriu, pentru a-fi drege, cum spunea, cheresteaua. PAS, Z. II 79. E un om cu o cherestea uriașă; un cap ca de taur, părul negru des, barba și mustățile aspre și împîslite. CARAGIALE, O. I 287.

CHERESTEÁ, (2) cherestele, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Material lemnos rezultat din tăierea buștenilor cu ferăstrăul, întrebuințat de obicei în construcție; lemnărie întrebuințată la scheletul unei construcții. 2. Fig. (Fam.) Construcție solidă, structură osoasă. E un om cu o cherestea uriașă; un cap ca de taur, părul negru des (CARAGIALE). – Tc. kereste.

CHERESTEÁ ~éle f. 1) Material lemnos semiprelucrat folosit în construcții. 2) Partea lemnoasă care constituie scheletul unei construcții; lemnărie. 3) fig. rar Structura sistemului osos al unei persoane. [G.-D. cherestelei] /<turc. keresté

cheresteà f. 1. lemn de construcțiune: făcea de câțiva ani negoț de cherestea AL.; 2. podeala sau lemnăria unei zidiri; 3. fig. mecanismul interior: cheresteaua ceasornicului. [Turc. KEERESTÈ].

cheresteá f., pl. ele (turc. keraste, pop. kereste). Lemne de construcțiune. Lemnăria uneĭ zidirĭ, scheletu uneĭ corăbiĭ. Părțile principale ale uneĭ mașinĭ (schelet).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cheresteá s. f., art. cheresteáua, g.-d. art. cherestélei; pl. cherestéle

cheresteá s. f., art. cheresteáua, g.-d. art. cherestélei; pl. cherestéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHERESTEÁ s. v. osatură, schelet, sistem osos.

CHERESTEÁ s. lemnărie. (~ua unei construcții.)

cherestea s. v. OSATURĂ. SCHELET. SISTEM OSOS.

CHERESTEA s. lemnărie. (~ unei construcții.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cheresteá (cherestéle), s. f.1. Lemn de construcție. – 2. Material lemnos, lemnărie. – 3. Armătură, schelet. – 4. Fel, gen, tip, categorie personală. – Mr. chiriste, megl. chiriste, cheresteu. Tc. kereste (Roesler 595; Șeineanu, II, 106; Lokotsch 1162; Ronzevalle 146); cf. ngr. ϰερεστές, bg. kereste.Der. chiristigiu (var. cherestegiu), s. m. (negustor de cherestea), din tc. keresteci, cf. bg. kerestedžija; chiristigerie (var. cherestegerie), s. f. (depozit de cherestea).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cherestea s. f. sg. obraz.

a lua (pe cineva) la cherestea expr. a bate (pe cineva).

costum de cherestea / de placaj expr. coșciug.

Intrare: cherestea
cherestea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cherestea
  • cheresteaua
plural
  • cherestele
  • cherestelele
genitiv-dativ singular
  • cherestele
  • cherestelei
plural
  • cherestele
  • cherestelelor
vocativ singular
plural

cherestea

  • 1. (cu sens) colectiv Material lemnos, cu cel puțin două fețe plane și paralele, rezultat din tăierea buștenilor la gater și folosit de obicei în construcție.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: lemnărie 2 exemple
    exemple
    • Sania lui Lipa, mare, greoaie, cu cheresteaua petecită într-o mie de locuri, rupea încet zăpada de pe marginea drumului. GALAN, Z. R. 258.
      surse: DLRLC
    • Vrea să-și tîrguiască lînă ori cherestea de la munte. ODOBESCU, S. I 375.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat familiar Construcție fizică solidă a unei persoane, structură osoasă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: osatură schelet 2 exemple
    exemple
    • Putea... să dea ascultare tovarășilor de la conducere, intrînd în sanatoriu, pentru a-și drege, cum spunea, cheresteaua. PAS, Z. II 79.
      surse: DLRLC
    • E un om cu o cherestea uriașă; un cap ca de taur, părul negru des, barba și mustățile aspre și împîslite. CARAGIALE, O. I 287.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie N-are cherestea sau îi lipsește cheresteaua, se spune despre o persoană nesimțită, nepunctuală.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: