chelner sm [At: CHIRIȚESCU, ap. DA / V: ~năr / Pl: ~i / E: ger kellner] Persoană care servește într-o cafenea sau într-un restaurant Si: băiat, ospătar.

CHÉLNER, chelneri, s. m. Bărbat care servește consumatorii într-un local; ospătar. [Var.: chelnăr s. m.] – Din germ. Kellner.

CHÉLNER, chelneri, s. m. Bărbat care servește consumatorii într-un local de consum; ospătar. [Var.: chélnăr s. m.] – Din germ. Kellner.

CHÉLNER, chelneri, s. m. (Pe cale de a ieși din uz) Salariat care servește pe consumatori într-un restaurant sau într-o cafenea; ospătar. Oamenii abia se deslușeau prin fumul de țigară, țipau la chelneri. CAMILAR, N. II 141. Chelnerii alergau printre mese cu pași rășchirați. PETRESCU, S. 149. Chem degrabă chelnerul, plătesc iute și plec. CARAGIALE, O. II 139. – Variantă: chélnăr s. m.

CHÉLNER, chelneri, s. m. Salariat care servește pe consumatori într-un local de consum; ospătar. [Var.: chélnăr s. m.] – Germ. Kellner.

CHÉLNER s. m. ospătar. (< germ. Kellner)

CHÉLNER ~i m. Lucrător însărcinat cu deservirea consumatorilor într-un local de alimentație publică; ospătar. /<germ. Kellner

chelner m. cel ce servește într’o cafenea, într’un hotel sau restaurant. [Nemț. KELLNER].

*chélner m. (germ. kellner, d. keller, becĭ, lat. cellarium. V. celar). Servitor de berărie, otel ș. a. – Fem. chelneríță, în Munt. chélneriță, pl. e.

chelnăr sm vz chelner

chélneriță sf [At: TDRG / V: ~năr~ / A și: ~íță / Pl: ~țe / E: chelner + -iță] 1 Fată sau femeie care servește într-o cafenea sau într-un restaurant Si: ospătăriță. 2 (Înv) Femeie care face curățenie în hoteluri.

chélner s. m., pl. chélneri

chélner s. m., pl. chélneri

chelner

chelner.

CHÉLNER s. ospătar. (~ la restaurantul „Capitol”.)

CHELNER s. ospătar. (~ la restaurantul „Capitol”.)

chélner (chélneri), s. m. – Ospătar, bărbat care servește într-o cîrciumă, bar sau restaurant. Germ. Kellner (Borcea 181). – Der. chelneriță, s. f. (ospătăriță).