chelnă¹ sf [At: (a. 1806) URICARIUL X, 214/24 / V: (Reg) cel~, chil~ / Pl: ~ne / E: pn kielnia] 1 (Mol) Parte a căruței. 2 Lădiță pe care șade cel care mână caii, și în care se păstrează diferite obiecte mici, merinde. 3 (Pex) Chichița trăsurii, de sub capra vizitiului. 4 (Pan) Partea dinainte sau mai ales dinapoi adăugată la coșul căruței. 5 (Trs; pan) Parte a șurii în care se pune fân sau secară neîmblătită. 6 (Trs) Ferdela șurii. 7 Despărțitură într-un lădoi de bucate. 8 (înv) Despărțitură într-un portofel.

chelnă (chilnă) f. Mold. codârla sau fundul carului: a început a cotrobăi prin chilna căruței CR. [Pol. KIELNIA].

chélnă și chílnă f., pl. e (rut. kélnĕa, pol. kielnia, ceh. kelna, d. germ. kelle, cancĭog, chelnă). Lada din partea anterioară a căruțeĭ, în care-s diferite unelte și servește și drept scaun: cărăușu e așezat turcește în chilnă (Sov. 135). Încăperea căruțeĭ orĭ caruluĭ (și decĭ și partea din apoĭ, codirla, corlata). V. chichiță.

celnă sf vz chelnă

chilină¹ sf vz chilnă

chilnă sf vz chelnă

CHILNĂ, chilne, s. f. (Popular) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, pe care șade cel ce mînă caii și în care se păstrează diferite obiecte; chichița de sub capra vizitiului. Vîrtejele stăteau cuminți în chilna carului, gata parcă să sară jos, să pună umărul și să-l ridice în sus de-o roată. HOGAȘ, DR. II 39. A început a cotrobăi prin chilna căruței să găsească niște frînghie. CREANGĂ, P. 125. 2. Partea de dinainte sau mai ales de dinapoi, adăugată la coșul căruței. Tînănd cel smead scăpăra de neastîmpăr în chilna de dinapoi a căruței căzăcești, unde stătea ascultînd. SADOVEANU, N. P. 14. Popa și dascălul se așezară în chilna de dinainte [a carului]. DUNĂREANU, CH. 99. – Variante: (învechit) chilină (SADOVEANU, Z. C. 82), chilnă (TEODORESCU, P. P. 151) s. f.

CHILNĂ, chilne, s. f. (Pop.) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, pe care șade cel ce mînă caii. 2. Partea de dinainte sau de dinapoi, adăugată la coșului căruței. [Var.: chilină, chelnă s. f.] – Pol. kielnia[wozowa].

CHILNĂ ~e f. pop. 1) Ladă sau scândură într-o trăsură care servește drept scaun vizitiului. 2) Partea din spate, mobilă, care închide coșul unui car sau al unei căruțe; codârlă. [Var. chelnă] /<pol. kielnia

chilnă f. V. chelnă.

chílnă, V. chelnă.

chelnă v. chilnă

chelnă v. chilnă

!chilnă (reg.) s. f., g.-d. art. chilnei; pl. chilne

chilnă/chelnă (pop.) s. f., g.-d. art. chilnei/chelnei; pl. chilne/chelne

chilnă/chelnă s. f., g.-d. art. chilnei/chelnei; pl. chilne/chelne

CHELNĂ s. v. chichiță, codârlă, fund.

chelnă s. v. CHICHIȚĂ. CODÎRLĂ. FUND.

chelnă (chelne), s. f. – 1. Lădița trăsurii. – 2. Partea de dinapoi a unor trăsuri. – Var. chilnă. Pol. kielnia (wozowa) „lădița trăsurii” (Cihac, II, 49). Circulă aproape numai în Mold.