13 definiții pentru ceteraș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ceteráș sm [At: LB / V: ~tăr~, ceatarắș, ciatarắș / Pl: ~i / E: ceteră + -aș] Lăutar care cânta din ceteră sau violină Si: scripcar, (înv) alăutar, diblaș.

CETERÁȘ, ceterași, s. m. (Reg.) Persoană care cântă din ceteră; violonist, lăutar, scripcar. – Ceteră + suf. -aș.

CETERÁȘ, ceterași, s. m. (Reg.) Persoană care cântă din ceteră; violonist, lăutar, scripcar. – Ceteră + suf. -aș.

CETERÁȘ, ceterași, s. m. (Transilv., Mold.) Persoană care cîntă din ceteră; lăutar, scripcar. Lîngă ceteraș, singur un voinic cu privirea închisă. CAMIL PETRESCU, U. N. 222. Trei ceterași, cei mai buni din toată țigănia, se furișează printre bordeie și se așază sub streașină bordeiului unde locuia Lola. AGÎRBICEANU, S. P. 65. De aici pîn’ la Făgăraș, Nu-mi trebuie ceteraș; Ceteraș e gura mea Și-mi pot zice cînd oi vrea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 363.

CETERÁȘ, ceterași, s. m. (Reg.) Persoană care cântă din ceteră; lăutar, scripcar. – Din ceteră + suf. -aș.

CETERÁȘ ~i m. pop. 1) Muzicant care cântă la ceteră; viorist; lăutar; scripcar. 2) folc. Persoană care ceteră urătura. /ceteră + suf. ~aș

ceteraș m. Tr. lăutar: de aici până la Făgăraș nu-mi trebue ceteraș POP.

ceteráș m. (d. céteră). Trans. vest. Lăutar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ceteráș (reg.) s. m., pl. ceteráși

ceteráș s. m., pl. ceteráși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CETERÁȘ s. v. lăutar, scripcar, violonist, viorist.

ceteraș s. v. LĂUTAR. SCRIPCAR. VIOLONIST. VIORIST.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ceteráș, ceterași, s.m. – (reg.) Cântăreț din vioară (ceteră): „Soarele mi-o fost nănași / Păsărele ceterași” (Lenghel, 1979: 173). ♦ (onom.) Ceteraș, nume de familie (114 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din ceteră + suf. - (Scriban, DLRM, DEX, MDA).

ceteráș, -i, s.m. – Cântăreț din vioară (ceteră): „Soarele mi-o fost nănași / Păsărele ceterași” (Lenghel 1979: 173). – Ceteră + -aș.

Intrare: ceteraș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceteraș
  • ceterașul
  • ceterașu‑
plural
  • ceterași
  • ceterașii
genitiv-dativ singular
  • ceteraș
  • ceterașului
plural
  • ceterași
  • ceterașilor
vocativ singular
  • ceterașule
  • ceterașe
plural
  • ceterașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ceteraș

  • 1. regional Persoană care cântă din ceteră.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lăutar scripcar violonist viorist 3 exemple
    exemple
    • Lîngă ceteraș, singur un voinic cu privirea închisă. CAMIL PETRESCU, U. N. 222.
      surse: DLRLC
    • Trei ceterași, cei mai buni din toată țigănia, se furișează printre bordeie și se așază sub streașina bordeiului unde locuia Lala. AGÎRBICEANU, S. P. 65.
      surse: DLRLC
    • De aici pîn’ la Făgăraș, Nu-mi trebuie ceteraș; Ceteraș e gura mea Și-mi pot zice cînd oi vrea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 363.
      surse: DLRLC
  • 2. Persoană care ceteră urătura.
    surse: NODEX

etimologie:

  • Ceteră + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09