CETERAȘ, ceterași, s. m. (Transilv., Mold.) Persoană care cîntă din ceteră; lăutar, scripcar. Lîngă ceteraș, singur un voinic cu privirea închisă. CAMIL PETRESCU, U. N. 222. Trei ceterași, cei mai buni din toată țigănia, se furișează printre bordeie și se așază sub streașină bordeiului unde locuia Lola. AGÎRBICEANU, S. P. 65. De aici pîn’ la Făgăraș, Nu-mi trebuie ceteraș; Ceteraș e gura mea Și-mi pot zice cînd oi vrea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 363.