11 definiții pentru cetățenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cetățeníe sf [At: DICȚ. / Pl: ~ii / E: cetățean + -ie] 1 Calitate de cetățean. 2 Drept de cetățean (7).

CETĂȚENÍE s. f. Condiția juridică de cetățean, situația de cetățean. – Cetățean + suf. -ie.

CETĂȚENÍE s. f. Condiția juridică de cetățean, situația de cetățean. – Cetățean + suf. -ie.

CETĂȚENÍE s. f. Calitate, drept de cetățean. A dobîndi cetățenia, Cetățenilor străini și persoanelor fără cetățenie, indiferent de sex, naționalitate, rasă, religie sau grad de cultură, li se poate acorda la cerere cetățenia Republicii Populare Romîne. B. O. 1952, 38. La o mică depărtare... unde era antica Sigibida, s-au găsit tablele de aramă... pe care se află mai multe nume de soldați, cărora li se acorda dreptul de cetățenie. GHICA, S. 162.

CETĂȚENÍE s. f. Calitate, drept de cetățean. – Din cetățean + suf. -ie.

CETĂȚENÍE f. Drept juridic de cetățean; calitatea de a fi cetățean. A acorda ~. A dobândi ~.Dublă ~ stare de a fi cetățean a două state. [Art. cetățenia; G.-D. cetățeniei; Sil. -ni-e] /cetățean + suf. ~ie

cetățenie f. calitatea, drepturile de cetățean.

cetățeníe f. (d. cetățean). Calitatea de cetățean al statuluĭ, indigenat, naturalizare, împămîntenire, supușie: supt Caracalla, cetățenia fu acordată tuturor locuitorilor imperiuluĭ roman.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cetățeníe s. f., art. cetățenía, g.-d. art. cetățeníei; pl. cetățeníi

cetățeníe s. f., art. cetățenía, g.-d. art. cetățeníei; pl. cetățeníi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CETĂȚENÍE s. (JUR.) supușenie, (impr.) naționalitate. (~ unei persoane.)

CETĂȚENIE s. (JUR.) supușenie, (impr.) naționalitate. (~ unei persoane.)

Intrare: cetățenie
cetățenie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cetățenie
  • cetățenia
plural
  • cetățenii
  • cetățeniile
genitiv-dativ singular
  • cetățenii
  • cetățeniei
plural
  • cetățenii
  • cetățeniilor
vocativ singular
plural

cetățenie

  • 1. Condiția juridică de cetățean, situația de cetățean.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: naționalitate supușenie 3 exemple
    exemple
    • A dobândi cetățenia,
      surse: DLRLC
    • Cetățenilor străini și persoanelor fără cetățenie, indiferent de sex, naționalitate, rasă, religie sau grad de cultură, li se poate acorda la cerere cetățenia Republicii Populare Romîne. B. O. 1952, 38.
      surse: DLRLC
    • La o mică depărtare... unde era antica Sigibida, s-au găsit tablele de aramă... pe care se află mai multe nume de soldați, cărora li se acorda dreptul de cetățenie. GHICA, S. 162.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Dublă cetățenie = stare de a fi cetățean a două state.
      surse: NODEX

etimologie:

  • Cetățean + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09