3 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CEST2, CEASTĂ, cești, ceste, adj. pron. dem. (Pop.) Acest. [Gen.-dat. sg. cestui, cestei, gen.-dat. pl. cestor] – Din acest (prin afereză).

CEST1, cesturi, s. n. Mănușă de piele, armată cu plumb și cu fier, de care se serveau atleții din Antichitate în luptele pugilistice. ♦ (Rar) Pugilat. – Din fr. ceste, lat. caestus.

cest3 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fr ceste] Mănușă de piele de care se serveau, în Antichitate, atleții.

cest1, ceastă a [At: COD. VOR. 89/7 / V: cist / Pl: cești, ceste / E: ns cf acest] (Iuz; reg; pop) 1-2 pd, ad Acest(a). 3 ad (În legătură cu cuvinte care desemnează o măsură de timp) Prezent, de față Si: acest, ăst. 4 (Îe) În ~ă dată Deocamdată. 5 (Îe) Cesta... ceasta Acesta... celălalt.

cest2 sn [At: ÎNDREPTAREA LEGII / Pl: ~uri / E: bg чест] (Înv) Una din bucățile pe care le taie din prescură preotul la proscomidie.

CEST1, cesturi, s. n. Mănușă de piele, armată cu plumb și cu fier, de care se serveau atleții din antichitate în luptele pugilistice. ♦ (Rar) Pugilat. – Din fr. ceste, lat. caestus.

CEST2, CEASTĂ, cești, ceste, adj. dem. (Înv. și reg.) Acest. [Gen.-dat. sg. cestui, cestei, gen.-dat. pl. cestor] – Din acest (prin afereză).

CEST, CEASTĂ, cești, ceste, adj. dem. (învechit și regional; arată că ființa sau lucrul desemnate de substantivul pe care îl determină se află (mai) aproape, în. spațiu sau în timp, de subiectul vorbitor; în opoziție cu cel) Acest. Cine-i în ceste corturi? BIBICESCU, P. P. 244. Pe cea noapte-ntunecoasă... Nemerirăm ceastă casă. TEODORESCU, P. P. 17. P-înaintea cestor curți, Cestor curți, cestor domnii, Plimbă-mi-se, mi se plimbă Măicuța sîntă Mărie. TEODORESCU, P. P. 31. ◊ (Între substantivul articulat și adjectivul care-l determină; uneori cu valoare emfatică) Dumnezeu cu sfîntul Petru... umblau prin lume, printre oamenii cești păcătoși. RETEGANUL, P. V 69. Fă-ți un bine... și-mi leagă piciorul cest bolnav. SBIERA, P. 57. Au necinstit făr’ de milă părul meu cest înălbit. DACIA LIT. I 144. ◊ (Înaintea unui numeral cardinal) Voi, cești nouă frați, Voi să-mi ascultați. TEODORESCU, P. P. 51. ◊ (Cu valoare de pronume demonstrativ, înlocuiește substantivul exprimat în cele precedente, spre a evita repetarea lui) Poziția Petrii e foarte poetică. Ea stă între doi ascuțiți munțișori. Cest mai înalt se numește Petricica, celalalt Cozla. NEGRUZZI, S. I 196. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. cestui, cestei, gen.-dat. pl. cestor.

CEST, CEASTĂ, cești, ceste, adj. dem. (Înv. și reg.) Acest. [Gen.-dat. sg. cestui, cestei, gen.-dat. pl. cestor] – V. acest.

CEST s.n. (Ant.) Mănușă de piele armată cu plumb și cu fier, de care se serveau atleții în luptele pugilistice. ♦ (Rar) Pugilat. [Pl. -turi. / < lat. caestus, cf. fr. ceste].

CEST1 s. n. (ant.) mănușă de piele armată cu plumb sau fier, de care se serveau atleții în luptele pugilistice. (< lat. caestus, fr. ceste)

CEST s.n. (ȚR) Bucată de prescură. Meridele sau cesturile celea ce scoate popa la proscomidie. ÎNDREPTAREA LEGII. Din cisturile apostolilor și din cisturile ci să scot pentru vii și pentru morți n-avem poruncă să cuminecăm. ÎNV. 1702, 17r. Variante: cist (ÎNV. 1702,. 17r). Etimologie: bg. čest.

cest m. mănușă de piele; căptușită cu fier, cu care se serviau atleții: atleții cu brațele vânjoase și ceștii lucitori NAUM.

*2) cest n., pl. urĭ (lat. caestus). Mănușă saŭ curea garnisită cu fer cu care se băteaŭ atlețiĭ Romanĭ și Grecĭ în pugilat (cum e azĭ boxu).

*3) cest, ceástă pron., pl. ceștĭ, ceste. Forme maĭ rare îld. acest, această, ca cel, cea îld. acel, acea.

*1) cest n., pl. urĭ (vsl. censtĭ, parte). L. V. Părticică (din prescură).

CEST2(O)- elem. „curea, panglică”. (< fr. cest/o/-, cf. gr. kestos, centură)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cest1 (înv.) s. n., pl. cesturi

cest2 (pop., înv.) adj. pr. antepus m. (~ om), g.-d. cestui, pl. cești; f. ceastă, g.-d. cestei, pl. ceste; g.-d. pl. m. și f. cestor

cest1 (pop.) adj. pr. antepus m. (cest om), g.-d. cestui, pl. cești; f. ceastă, g.-d. cestei, pl. ceste; g.-d. pl. m. și f. cestor

cest adj. m. (antepus), g.-d. cestui, pl. cești; f. sg. ceastă, g.-d. cestei, pl. ceste; g.-d. m. și f. cestor

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cest1, cesturi, s.n. (înv.) una din bucățile tăiate din prescură de preot.

CEST-, v. CESTO-.~ode (v. -od), s. n. pl., clasă de viermi paraziți, platelminți, în formă de panglică.

CESTO- „curea, panglică”. ◊ gr. kestos „cingătoare, brîu” > L. sav. cesto-, fr. cesto-, it. id., engl. id. > rom. cesto-.~id (v. -id), adj., s. n. pl., 1. adj., În formă de cingătoare sau de panglică. 2. s. n. pl., Clasă de viermi plați, paraziți; sin. cestode.

Intrare: cest (adj.)
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • cest
  • ceastă
plural
  • cești
  • ceste
genitiv-dativ singular
  • cestui
  • cestei
plural
  • cestor
  • cestor
Intrare: cest (s.n.)
cest2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cest
  • cestul
  • cestu‑
plural
  • cesturi
  • cesturile
genitiv-dativ singular
  • cest
  • cestului
plural
  • cesturi
  • cesturilor
vocativ singular
plural
cist2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cist
  • cistul
plural
  • cisturi
  • cisturile
genitiv-dativ singular
  • cist
  • cistului
plural
  • cisturi
  • cisturilor
vocativ singular
plural
Intrare: cesto
prefix (I7-P)
  • cesto
prefix (I7-P)
  • cest
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cest, ceastăadjectiv pronominal

  • 1. popular Acest. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: acest
    • format_quote Cine-i în ceste corturi? BIBICESCU, P. P. 244. DLRLC
    • format_quote Pe cea noapte-ntunecoasă... Nemerirăm ceastă casă. TEODORESCU, P. P. 17. DLRLC
    • format_quote P-înaintea cestor curți, Cestor curți, cestor domnii, Plimbă-mi-se, mi se plimbă Măicuța sîntă Mărie. TEODORESCU, P. P. 31. DLRLC
    • format_quote Dumnezeu cu sfîntul Petru... umblau prin lume, printre oamenii cești păcătoși. RETEGANUL, P. V 69. DLRLC
    • format_quote Fă-ți un bine... și-mi leagă piciorul cest bolnav. SBIERA, P. 57. DLRLC
    • format_quote Au necinstit făr’ de milă părul meu cest înălbit. DACIA LIT. I 144. DLRLC
    • format_quote Voi, cești nouă frați, Voi să-mi ascultați. TEODORESCU, P. P. 51. DLRLC
    • format_quote Poziția Petrii e foarte poetică. Ea stă între doi ascuțiți munțișori. Cest mai înalt se numește Petricica, celalalt Cozla. NEGRUZZI, S. I 196. DLRLC
etimologie:
  • acest (prin afereză). DEX '09 DEX '98

cest, cesturisubstantiv neutru

  • 1. Mănușă de piele, armată cu plumb și cu fier, de care se serveau atleții din Antichitate în luptele pugilistice. DEX '09 DN
etimologie:

cestoelement de compunere, prefix

  • 1. Element de compunere cu semnificația „curea, panglică”. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.