opțiuni
  • info

3 intrări

26 de definiții

din care

Explicative DEX

CERUIT, ceruituri, s. n. Ceruire. – V. cerui.

CERUIT, ceruituri, s. n. Ceruire. – V. cerui.

ceruit2, ~ă a [At: DA / P: ~ru-it / Pl: ~iți, ~e / E: cerui] 1 Dat cu ceară. 2 Uns cu ceară. 3 Lustruit2.

ceruit1 sn [At: DA / P: ~ru-it / Pl: ~uri / E: cerui] 1-3 Ceruire (1-3).

CERUIT, ceruituri, s. n. Ceruire. Ceruitul dușumelelor.

CERUIT, ceruituri, s. n. Ceruire. – V. cerui.

ceruit n. rezultatul ceruelei: ceruitul scândurilor.

CERUI, ceruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi ceva cu un strat de ceară; a unge, a freca, a lustrui cu ceară. ♦ A îmbiba cu ceară. – Ceară + suf. -ui.

cerui v [At: ANON. CAR. / P: ~ru-i / Pzi: ~esc / E: ceară + -ui] 1 A acoperi cu un strat de ceară (2). 2 A unge cu ceară (2). 3 A lustrui cu ceară (2).

CERUI (-uesc) vb. tr. A da, a freca, a lustrui cu ceară: ~ parchetul.

CERUIALĂ (pl. -ieli) sf. CERUIT sbst. Faptul de a cerui: ceruitul parchetului, mobilelor.

CERUI, ceruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu un strat de ceară; a unge, a freca, a lustrui cu ceară. ♦ A îmbiba cu ceară. – Ceară + suf. -ui.

CERUI, ceruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu un strat de ceară; a unge, a freca, a lustrui cu ceară. Ceruiesc parchetul, cu Curțile... cu cerdacuri și scări a căror scînduri curate și ceruite sclipeau în lună. EMINESCU, N. 56.

CERUI, ceruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu un strat de ceară; a unge, a freca, a lustrui cu ceară. ♦ A îmbiba cu ceară. – Din ceară.

A CERUI ~iesc tranz. (fire, scânduri etc.) A acoperi cu un strat subțire de ceară. ◊ ~ parchetul a lustrui parchetul cu ceară. /ceară + suf. ~ui

ceruì v. a unge sau lustrui cu ceară.

ceruĭésc v. tr. (d. ceară). Ung orĭ lustruĭesc cu ceară (pînza, ața, scîndurile ș. a.). Tăblițe ceruite, tăblițe acoperite cu ceară pe care scriaŭ ceĭ vechĭ zgîriindu-le c’un condeĭ numit stil.

Ortografice DOOM

ceruit s. n., pl. ceruituri

ceruit s. n., pl. ceruituri

ceruit s. n., pl. ceruituri

cerui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ceruiesc, 3 sg. ceruiește, imperf. 3 sg. ceruia; conj. prez. 1 sg. să ceruiesc, 3 să ceruiască

cerui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ceruiesc, imperf. 3 sg. ceruia; conj. prez. 3 să ceruiască

cerui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ceruiesc, imperf. 3 sg. ceruia; conj. prez. 3 sg. și pl. ceruiască

cerui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ceruiesc, conj. ceruiască)

ceruesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Sinonime

CERUIT s. v. ceruire.

CERUIT s. ceruială, ceruire. (~ parchetului.)

Intrare: ceruit (adj.)
ceruit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceruit
  • ceruitul
  • ceruitu‑
  • ceruită
  • ceruita
plural
  • ceruiți
  • ceruiții
  • ceruite
  • ceruitele
genitiv-dativ singular
  • ceruit
  • ceruitului
  • ceruite
  • ceruitei
plural
  • ceruiți
  • ceruiților
  • ceruite
  • ceruitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: ceruit (s.n.)
ceruit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceruit
  • ceruitul
  • ceruitu‑
plural
  • ceruituri
  • ceruiturile
genitiv-dativ singular
  • ceruit
  • ceruitului
plural
  • ceruituri
  • ceruiturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cerui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cerui
  • ceruire
  • ceruit
  • ceruitu‑
  • ceruind
  • ceruindu‑
 singular plural
  • ceruiește
  • ceruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ceruiesc
 (să)
  • ceruiesc
  • ceruiam
  • ceruii
  • ceruisem
a II-a (tu)
  • ceruiești
 (să)
  • ceruiești
  • ceruiai
  • ceruiși
  • ceruiseși
a III-a (el, ea)
  • ceruiește
 (să)
  • ceruiască
  • ceruia
  • cerui
  • ceruise
plural I (noi)
  • ceruim
 (să)
  • ceruim
  • ceruiam
  • ceruirăm
  • ceruiserăm
  • ceruisem
a II-a (voi)
  • ceruiți
 (să)
  • ceruiți
  • ceruiați
  • ceruirăți
  • ceruiserăți
  • ceruiseți
a III-a (ei, ele)
  • ceruiesc
 (să)
  • ceruiască
  • ceruiau
  • ceruiră
  • ceruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ceruit, ceruiturisubstantiv neutru

  • 1. Ceruială, ceruire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ceruială ceruire
    • format_quote Ceruitul dușumelelor. DLRLC
etimologie:
  • vezi cerui DEX '98 DEX '09

cerui, ceruiescverb

  • 1. A acoperi ceva cu un strat de ceară; a unge, a freca, a lustrui cu ceară. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ceruiesc parchetul. DLRLC
    • format_quote Curțile... cu cerdacuri și scări a căror scînduri curate și ceruite sclipeau în lună. EMINESCU, N. 56. DLRLC
    • 1.1. A îmbiba cu ceară. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Ceară + -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.