10 definiții pentru ceruit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CERUIT, ceruituri, s. n. Ceruire. – V. cerui.

CERUIT, ceruituri, s. n. Ceruire. – V. cerui.

ceruit1 sn [At: DA / P: ~ru-it / Pl: ~uri / E: cerui] 1-3 Ceruire (1-3).

CERUIT, ceruituri, s. n. Ceruire. Ceruitul dușumelelor.

CERUIT, ceruituri, s. n. Ceruire. – V. cerui.

ceruit n. rezultatul ceruelei: ceruitul scândurilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CERUIT s. ceruială, ceruire. (~ parchetului.)

Intrare: ceruit (s.n.)
ceruit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceruit
  • ceruitul
  • ceruitu‑
plural
  • ceruituri
  • ceruiturile
genitiv-dativ singular
  • ceruit
  • ceruitului
plural
  • ceruituri
  • ceruiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ceruit, ceruiturisubstantiv neutru

  • 1. Ceruială, ceruire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ceruitul dușumelelor. DLRLC
etimologie:
  • vezi cerui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.