9 definiții pentru ceruit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ceruít1 sn [At: DA / P: ~ru-it / Pl: ~uri / E: cerui] 1-3 Ceruire (1-3).

CERUÍT, ceruituri, s. n. Ceruire. – V. cerui.

CERUÍT, ceruituri, s. n. Ceruire. – V. cerui.

CERUÍT, ceruituri, s. n. Ceruire. Ceruitul dușumelelor.

CERUÍT, ceruituri, s. n. Ceruire. – V. cerui.

ceruit n. rezultatul ceruelei: ceruitul scândurilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ceruít s. n., pl. ceruíturi

ceruít s. n., pl. ceruíturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CERUIT s. ceruială, ceruire. (~ parchetului.)

Intrare: ceruit (s.n.)
ceruit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceruit
  • ceruitul
  • ceruitu‑
plural
  • ceruituri
  • ceruiturile
genitiv-dativ singular
  • ceruit
  • ceruitului
plural
  • ceruituri
  • ceruiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ceruit (s.n.)

etimologie:

  • vezi cerui
    surse: DEX '98 DEX '09