3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ceruít1 sn [At: DA / P: ~ru-it / Pl: ~uri / E: cerui] 1-3 Ceruire (1-3).

ceruít2, ~ă a [At: DA / P: ~ru-it / Pl: ~iți, ~e / E: cerui] 1 Dat cu ceară. 2 Uns cu ceară. 3 Lustruit2.

CERUÍT, ceruituri, s. n. Ceruire. – V. cerui.

CERUÍT, ceruituri, s. n. Ceruire. – V. cerui.

CERUÍT, ceruituri, s. n. Ceruire. Ceruitul dușumelelor.

CERUÍT, ceruituri, s. n. Ceruire. – V. cerui.

ceruit n. rezultatul ceruelei: ceruitul scândurilor.

ceruí v [At: ANON. CAR. / P: ~ru-i / Pzi: ~ésc / E: ceară + -ui] 1 A acoperi cu un strat de ceară (2). 2 A unge cu ceară (2). 3 A lustrui cu ceară (2).

CERUÍ, ceruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi ceva cu un strat de ceară; a unge, a freca, a lustrui cu ceară. ♦ A îmbiba cu ceară. – Ceară + suf. -ui.

CERUÍ, ceruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu un strat de ceară; a unge, a freca, a lustrui cu ceară. ♦ A îmbiba cu ceară. – Ceară + suf. -ui.

CERUÍ, ceruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu un strat de ceară; a unge, a freca, a lustrui cu ceară. Ceruiesc parchetul, cu Curțile... cu cerdacuri și scări a căror scînduri curate și ceruite sclipeau în lună. EMINESCU, N. 56.

CERUÍ, ceruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu un strat de ceară; a unge, a freca, a lustrui cu ceară. ♦ A îmbiba cu ceară. – Din ceară.

A CERUÍ ~iésc tranz. (fire, scânduri etc.) A acoperi cu un strat subțire de ceară. ◊ ~ parchetul a lustrui parchetul cu ceară. /ceară + suf. ~ui

ceruì v. a unge sau lustrui cu ceară.

ceruĭésc v. tr. (d. ceară). Ung orĭ lustruĭesc cu ceară (pînza, ața, scîndurile ș. a.). Tăblițe ceruite, tăblițe acoperite cu ceară pe care scriaŭ ceĭ vechĭ zgîriindu-le c’un condeĭ numit stil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ceruít s. n., pl. ceruíturi

ceruít s. n., pl. ceruíturi

ceruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ceruiésc, imperf. 3 sg. ceruiá; conj. prez. 3 să ceruiáscă

ceruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ceruiésc, imperf. 3 sg. ceruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ceruiáscă

cerui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ceruiesc, conj. ceruiască)

ceruesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

arată toate definițiile

Intrare: ceruit (adj.)
ceruit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceruit
  • ceruitul
  • ceruitu‑
  • cerui
  • ceruita
plural
  • ceruiți
  • ceruiții
  • ceruite
  • ceruitele
genitiv-dativ singular
  • ceruit
  • ceruitului
  • ceruite
  • ceruitei
plural
  • ceruiți
  • ceruiților
  • ceruite
  • ceruitelor
vocativ singular
plural
Intrare: ceruit (s.n.)
ceruit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceruit
  • ceruitul
  • ceruitu‑
plural
  • ceruituri
  • ceruiturile
genitiv-dativ singular
  • ceruit
  • ceruitului
plural
  • ceruituri
  • ceruiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: cerui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cerui
  • ceruire
  • ceruit
  • ceruitu‑
  • ceruind
  • ceruindu‑
singular plural
  • ceruiește
  • ceruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ceruiesc
(să)
  • ceruiesc
  • ceruiam
  • ceruii
  • ceruisem
a II-a (tu)
  • ceruiești
(să)
  • ceruiești
  • ceruiai
  • ceruiși
  • ceruiseși
a III-a (el, ea)
  • ceruiește
(să)
  • ceruiască
  • ceruia
  • cerui
  • ceruise
plural I (noi)
  • ceruim
(să)
  • ceruim
  • ceruiam
  • ceruirăm
  • ceruiserăm
  • ceruisem
a II-a (voi)
  • ceruiți
(să)
  • ceruiți
  • ceruiați
  • ceruirăți
  • ceruiserăți
  • ceruiseți
a III-a (ei, ele)
  • ceruiesc
(să)
  • ceruiască
  • ceruiau
  • cerui
  • ceruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ceruit (s.n.)

etimologie:

  • vezi cerui
    surse: DEX '98 DEX '09

cerui

  • 1. A acoperi ceva cu un strat de ceară; a unge, a freca, a lustrui cu ceară.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Ceruiesc parchetul.
      surse: DLRLC
    • Curțile... cu cerdacuri și scări a căror scînduri curate și ceruite sclipeau în lună. EMINESCU, N. 56.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A îmbiba cu ceară.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Ceară + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09