opțiuni
  • info

2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CERUIRE, ceruiri, s. f. Acțiunea de a cerui; ceruit. – V. cerui.

CERUIRE, ceruiri, s. f. Acțiunea de a cerui; ceruit. – V. cerui.

ceruire sf [At: DA / P: ~ru~i~ / Pl: ~ri / E: cerui] 1 Acoperire cu ceară (2) Si: ceruială (1), ceruit1 (1), ceruitură (1). 2 Ungere cu ceară (2) Si: ceruială (2), ceruit1 (2), ceruitură (3). 3 Lustruire cu ceară (2) Si: ceruială (3), ceruit1 (3), ceruitură (3).

CERUIRE, ceruiriy s. f. Acțiunea de a cerui; ceruit. Ceruirea parchetului.

CERUIRE, ceruiri, s. f. Acțiunea de a cerui.

CERUI, ceruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi ceva cu un strat de ceară; a unge, a freca, a lustrui cu ceară. ♦ A îmbiba cu ceară. – Ceară + suf. -ui.

cerui v [At: ANON. CAR. / P: ~ru-i / Pzi: ~esc / E: ceară + -ui] 1 A acoperi cu un strat de ceară (2). 2 A unge cu ceară (2). 3 A lustrui cu ceară (2).

CERUI, ceruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu un strat de ceară; a unge, a freca, a lustrui cu ceară. ♦ A îmbiba cu ceară. – Ceară + suf. -ui.

CERUI, ceruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu un strat de ceară; a unge, a freca, a lustrui cu ceară. Ceruiesc parchetul, cu Curțile... cu cerdacuri și scări a căror scînduri curate și ceruite sclipeau în lună. EMINESCU, N. 56.

CERUI, ceruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu un strat de ceară; a unge, a freca, a lustrui cu ceară. ♦ A îmbiba cu ceară. – Din ceară.

A CERUI ~iesc tranz. (fire, scânduri etc.) A acoperi cu un strat subțire de ceară. ◊ ~ parchetul a lustrui parchetul cu ceară. /ceară + suf. ~ui

ceruì v. a unge sau lustrui cu ceară.

ceruĭésc v. tr. (d. ceară). Ung orĭ lustruĭesc cu ceară (pînza, ața, scîndurile ș. a.). Tăblițe ceruite, tăblițe acoperite cu ceară pe care scriaŭ ceĭ vechĭ zgîriindu-le c’un condeĭ numit stil.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ceruire s. f., g.-d. art. ceruirii; pl. ceruiri

ceruire s. f., g.-d. art. ceruirii; pl. ceruiri

ceruire s. f., g.-d. art. ceruirii; pl. ceruiri

cerui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ceruiesc, 3 sg. ceruiește, imperf. 3 sg. ceruia; conj. prez. 1 sg. să ceruiesc, 3 să ceruiască

cerui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ceruiesc, imperf. 3 sg. ceruia; conj. prez. 3 să ceruiască

cerui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ceruiesc, imperf. 3 sg. ceruia; conj. prez. 3 sg. și pl. ceruiască

cerui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ceruiesc, conj. ceruiască)

ceruesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CERUIRE s. ceruială, ceruit. (~ parchetului.)

CERUIRE s. ceruială, ceruit. (~ parchetului.)

Intrare: ceruire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceruire
  • ceruirea
plural
  • ceruiri
  • ceruirile
genitiv-dativ singular
  • ceruiri
  • ceruirii
plural
  • ceruiri
  • ceruirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cerui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cerui
  • ceruire
  • ceruit
  • ceruitu‑
  • ceruind
  • ceruindu‑
 singular plural
  • ceruiește
  • ceruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ceruiesc
 (să)
  • ceruiesc
  • ceruiam
  • ceruii
  • ceruisem
a II-a (tu)
  • ceruiești
 (să)
  • ceruiești
  • ceruiai
  • ceruiși
  • ceruiseși
a III-a (el, ea)
  • ceruiește
 (să)
  • ceruiască
  • ceruia
  • cerui
  • ceruise
plural I (noi)
  • ceruim
 (să)
  • ceruim
  • ceruiam
  • ceruirăm
  • ceruiserăm
  • ceruisem
a II-a (voi)
  • ceruiți
 (să)
  • ceruiți
  • ceruiați
  • ceruirăți
  • ceruiserăți
  • ceruiseți
a III-a (ei, ele)
  • ceruiesc
 (să)
  • ceruiască
  • ceruiau
  • ceruiră
  • ceruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ceruire, ceruirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a cerui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ceruială ceruit
    • format_quote Ceruirea parchetului. DLRLC
etimologie:
  • vezi cerui DEX '98 DEX '09

cerui, ceruiescverb

  • 1. A acoperi ceva cu un strat de ceară; a unge, a freca, a lustrui cu ceară. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ceruiesc parchetul. DLRLC
    • format_quote Curțile... cu cerdacuri și scări a căror scînduri curate și ceruite sclipeau în lună. EMINESCU, N. 56. DLRLC
    • 1.1. A îmbiba cu ceară. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Ceară + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.