2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ceruire sf [At: DA / P: ~ru~i~ / Pl: ~ri / E: cerui] 1 Acoperire cu ceară (2) Si: ceruială (1), ceruit1 (1), ceruitură (1). 2 Ungere cu ceară (2) Si: ceruială (2), ceruit1 (2), ceruitură (3). 3 Lustruire cu ceară (2) Si: ceruială (3), ceruit1 (3), ceruitură (3).

CERUÍRE, ceruiri, s. f. Acțiunea de a cerui; ceruit. – V. cerui.

CERUÍRE, ceruiri, s. f. Acțiunea de a cerui; ceruit. – V. cerui.

CERUÍRE, ceruiriy s. f. Acțiunea de a cerui; ceruit. Ceruirea parchetului.

CERUÍRE, ceruiri, s. f. Acțiunea de a cerui.

ceruí v [At: ANON. CAR. / P: ~ru-i / Pzi: ~ésc / E: ceară + -ui] 1 A acoperi cu un strat de ceară (2). 2 A unge cu ceară (2). 3 A lustrui cu ceară (2).

CERUÍ, ceruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi ceva cu un strat de ceară; a unge, a freca, a lustrui cu ceară. ♦ A îmbiba cu ceară. – Ceară + suf. -ui.

CERUÍ, ceruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu un strat de ceară; a unge, a freca, a lustrui cu ceară. ♦ A îmbiba cu ceară. – Ceară + suf. -ui.

CERUÍ, ceruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu un strat de ceară; a unge, a freca, a lustrui cu ceară. Ceruiesc parchetul, cu Curțile... cu cerdacuri și scări a căror scînduri curate și ceruite sclipeau în lună. EMINESCU, N. 56.

CERUÍ, ceruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu un strat de ceară; a unge, a freca, a lustrui cu ceară. ♦ A îmbiba cu ceară. – Din ceară.

A CERUÍ ~iésc tranz. (fire, scânduri etc.) A acoperi cu un strat subțire de ceară. ◊ ~ parchetul a lustrui parchetul cu ceară. /ceară + suf. ~ui

ceruì v. a unge sau lustrui cu ceară.

ceruĭésc v. tr. (d. ceară). Ung orĭ lustruĭesc cu ceară (pînza, ața, scîndurile ș. a.). Tăblițe ceruite, tăblițe acoperite cu ceară pe care scriaŭ ceĭ vechĭ zgîriindu-le c’un condeĭ numit stil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ceruíre s. f., g.-d. art. ceruírii; pl. ceruíri

ceruíre s. f., g.-d. art. ceruírii; pl. ceruíri

ceruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ceruiésc, imperf. 3 sg. ceruiá; conj. prez. 3 să ceruiáscă

ceruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ceruiésc, imperf. 3 sg. ceruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ceruiáscă

cerui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ceruiesc, conj. ceruiască)

ceruesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CERUÍRE s. ceruială, ceruit. (~ parchetului.)

CERUIRE s. ceruială, ceruit. (~ parchetului.)

Intrare: ceruire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceruire
  • ceruirea
plural
  • ceruiri
  • ceruirile
genitiv-dativ singular
  • ceruiri
  • ceruirii
plural
  • ceruiri
  • ceruirilor
vocativ singular
plural
Intrare: cerui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cerui
  • ceruire
  • ceruit
  • ceruitu‑
  • ceruind
  • ceruindu‑
singular plural
  • ceruiește
  • ceruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ceruiesc
(să)
  • ceruiesc
  • ceruiam
  • ceruii
  • ceruisem
a II-a (tu)
  • ceruiești
(să)
  • ceruiești
  • ceruiai
  • ceruiși
  • ceruiseși
a III-a (el, ea)
  • ceruiește
(să)
  • ceruiască
  • ceruia
  • cerui
  • ceruise
plural I (noi)
  • ceruim
(să)
  • ceruim
  • ceruiam
  • ceruirăm
  • ceruiserăm
  • ceruisem
a II-a (voi)
  • ceruiți
(să)
  • ceruiți
  • ceruiați
  • ceruirăți
  • ceruiserăți
  • ceruiseți
a III-a (ei, ele)
  • ceruiesc
(să)
  • ceruiască
  • ceruiau
  • cerui
  • ceruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ceruire

etimologie:

  • vezi cerui
    surse: DEX '98 DEX '09

cerui

  • 1. A acoperi ceva cu un strat de ceară; a unge, a freca, a lustrui cu ceară.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Ceruiesc parchetul.
      surse: DLRLC
    • Curțile... cu cerdacuri și scări a căror scînduri curate și ceruite sclipeau în lună. EMINESCU, N. 56.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A îmbiba cu ceară.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Ceară + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09