7 definiții pentru cercuială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cercuiálă sf [At: DA/ P: ~cu-ia~ / Pl: ~iéli / E: cercui + -eală] 1-3 Cercuire (1-3). 4 Încercuire (4). 5-6 Cercuire (5-6). 7 Încercuire (5). 8 Înconjurare. 9-11 Încercuire (7-9). 12 Însemnare. 13 Asediu. 14 (Csc) Nuiele subțiri care se pun pe pereții de scândură pentru a susține tencuiala.

CERCUIÁLĂ, cercuieli, s. f. Cercuire. [Pr.: -cu-ia-] – Cercui + suf. -eală.

CERCUIÁLĂ, cercuieli, s. f. Cercuire. [Pr.: -cu-ia-] – Cercui + suf. -eală.

CERCUIÁLĂ, cercuieli, s. f. Cercuire. – Din cercui + suf. -eală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cercuiálă s. f., g.-d. art. cercuiélii; pl. cercuiéli

cercuiálă s. f. (sil. -cu-ia-), g.-d. art. cercuiélii; pl. cercuiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CERCUIÁLĂ s. v. cercuire.

CERCUIA s. cercuire, cercuit, legare, legat. (~ unui butoi.)

Intrare: cercuială
cercuială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cercuia
  • cercuiala
plural
  • cercuieli
  • cercuielile
genitiv-dativ singular
  • cercuieli
  • cercuielii
plural
  • cercuieli
  • cercuielilor
vocativ singular
plural

cercuială

etimologie:

  • Cercui + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09