cerat¹- vz cer¹-

cerat², ~ă a [At: DN³ / Pl: ~ați, ~e / E: lat ceratus] 1 Acoperit cu ceară. 2 (Îs) Tăbliță ~ă Tăbliță de lemn acoperită cu ceară pe care romanii își făceau însemnări, socoteli.

cerat³ sn [At: DN³ / Pl: ~uri / E: fr cérat] Medicament compus din ceară și unguent, folosit, odinioară, pentru acoperirea rănilor.

* CERAT¹ sbst. Medicament compus din ceară albă, untdelemn și apă și care se aplica odinioară pe răni [fr.].

* CERAT² adj. 🏛 Tabele ~e, tăblițe, scîndurele acoperite cu un strat de ceară, de care se serveau Romanii pentru a nota diferite însemnări, pentru a scrie scrisori, etc. (🖼 1064) [lat.].

CERAT, -Ă, cerați, -te, adj. Acoperit cu un strat de ceară. În antichitate se scria pe table cerate, Hîrtie cerată = hîrtie impregnată cu substanțe care o fac impermeabilă; se întrebuințează la ambalaj.

CERAT, -Ă, cerați, -te, adj. Acoperit cu un strat de ceară. ◊ Hîrtie cerată = hîrtie impregnată cu substanțe care o fac impermeabilă. – Din ceară + suf. -at (după fr. ciré).

CERAT- v. cer¹-.

CERAT, -Ă adj. (Despre un material) Impregnat, acoperit cu ceară. ◊ Tăblițe cerate = tăblițe de lemn acoperite cu ceară, pe care vechii romani își făceau însemnări, socoteli. [< lat. ceratus].

CERAT s.n. Medicament unguent compus din ceară și untdelemn, folosit odinioară pentru acoperirea rănilor. [< fr. cérat, cf. lat. ceratus].

CERAT¹ s. n. medicament unguent pe bază de ceară și ulei. (< fr. cérat, lat. ceratus)

CERAT², -Ă adj. impregnat, acoperit cu ceară. ♦ tăblițe ~e = tăblițe de lemn acoperite cu ceară, pe care vechii romani își făceau însemnări, socoteli. (< lat. ceratus, după fr. ciré)

CERAT ~tă (~ți, ~te) Care este acoperit sau impregnat cu ceară. Hârtie ~tă. /ceară + suf. ~at

cerat a. uns cu ceară: Romanii scriau pe tabele cerate.

*cerát, -ă adj. (lat. ceratus). Ceruit: Romaniĭ scriaŭ pe plăcĭ cerate.

cer²- vz cero- block

cer¹- [At: DN³ / V: cerat-, cherat-, cherato-, kerato- / E: ngr keras „corn”] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Corn. 2 Cornee.

cerăt sn vz ceret

ceret sn [At: LJUBAHANA, M. 43 / V: cerat / Pl: ~uri / E: cer⁴ + -et] Pădure de ceri.

cherat- vz cer¹-

cherato- vz cer¹-

kerato- vz cer¹-

CERET sbst. 🌳 Tufiș, pădure de ceri tineri.

CER¹- Element de compunere savantă cu semnificația „corn”, „cornee”. [Var. cerat-, cherat-, cherato- (scris și kerato-). / < gr. keras – corn].

CHERAT- v. cer¹-.

CHERATO- v. cer¹-.

KERATO- v. cer¹-.

CER(A)-, -CER elem. cherat(o)-.

CERAT³(O)- elem. cherat(o)-.

CHERAT(O)- / CHER(A)- / CERAT³(O)- / -CER elem. „corn, cornee”; „chitinos”. (< fr. kérat/o/-, cér/a/-, cerat/o/-, -cère, cf. gr. keras,-atos)

CERET ~uri n. Loc unde cresc ceri. /cer + suf. ~et

cerét n., pl. urĭ (d. cer 1. V. ciritel). Pădure orĭ tufiș de cerĭ.

cerat adj. m., pl. cerați; f. cerată, pl. cerate

cerat adj. m., pl. cerați; f. cerată, pl. cerate

cerat adj. m., pl. cerați; f. sg. cerată, pl. cerate

-CER₁ „corn, tentacul, antenă”. ◊ gr. keras „corn” > L. sav. -cerus, fr. -cère > rom. -cer.

CERATO- „corn, protuberanță cornoasă, cornos, osos”. ◊ gr. keras, atos „corn” > fr. cérato-, engl. id. > rom. cerato-. □ ~id (v. -id), adj., cu aspect de corn; ~manie (v. -manie), s. f., teratologie a frunzelor sau a florilor dezvoltate în formă de corn sau de pinten; ~zaur (v. -zaur), s. m., reptilă fosilă din ordinul dinozaurienilor, avînd pe nas o creastă osoasă.

CHERAT-, v. CHERATO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., durere corneană; ~ectazie (v. -ectazie), s. f., deplasare în afară a corneei; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., excizie chirurgicală a unei porțiuni din cornee.

CHERATO- (KERATO-)^[1] „corn, cornee; cornean, chitinos”. ◊ gr. keras, keratos „corn” > fr. kérato-, engl. id., germ. id., it. cherato- > rom. cherato- și kerato-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., hernie a membranei posterioare a corneei; ~centeză (v. -centeză), s. f., puncție chirurgicală a corneei; ~dermă (v. -dermă), s. f., cheratodermie*; ~dermie (v. -dermie), s. f., hiperplazie a stratului cornos; sin. cheratodermă; ~elcoză (v. -elcoză), s. f., ulcerație a corneei; ~esteziometrie (v. estezio-, v. -metrie₁), s. f., măsurare a sensibilității corneei; ~gen (v. -gen₁), adj., care produce inflamația corneei; ~id (v. -id), adj., în formă de țesut cornos; ~litic (v. -litic₂), adj., s. n., (agent terapeutic) cu proprietatea de a dizolva stratul cornos al epidermei; ~liză (v. -liză), s. f., proces de separare și de dizolvare fiziologică sau patologică a stratului cornos al epidermei; ~malacie (v. -malacie), s. f., proces de înmuiere purulentă a corneei; ~megalie (v. -megalie), s. f., malformație congenitală care constă în mărirea diametrului corneei; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru măsurarea curburii corneei; ~plastic (v. -plastic), adj., care stimulează producerea de cheratină și de țesut osos; ~plastie (v. -plastie), s. f., înlocuire chirurgicală a unei porțiuni de cornee; ~rexie (v. -rexie), s. f., ruptură a corneei; ~scop (keratoscop) (v. -scop), s. n., aparat pentru observarea astigmatismului vizual; ~scopie (v. -scopie), s. f., măsurare a refracției ochiului; sin. schiascopie; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical utilizat în cheratotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie a corneei. modificată

KERATO-, v. CHERATO-.

CERĂT, com. în jud. Dolj, pe Desnățui; 4.092 loc. (1991). Topitorie de in; prelucr. lemnului.

ceret, cereturi, s.n. Pădure de ceri. – Din cer + suf. -et (MDA).

ceret, cereturi, s.n. – Pădure de ceri. ♦ Atestat 1400 (Mihăilă, 1974). – Din cer + suf. -et (MDA).