11 definiții pentru cerat (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cerat2, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ați, ~e / E: lat ceratus] 1 Acoperit cu ceară. 2 (Îs) Tăbliță ~ă Tăbliță de lemn acoperită cu ceară pe care romanii își făceau însemnări, socoteli.

CERÁT, -Ă, cerați, -te, adj. (Despre materiale) Care este impregnat, acoperit cu un strat de ceară. ◊ Hârtie cerată = hârtie impregnată cu substanțe care o fac impermeabilă. Tăblițe cerate = tăblițe de lemn acoperite cu ceară, pe care vechii romani își făceau însemnări, socoteli. – Ceară + suf. -at (după fr. ciré).

CERÁT, -Ă, cerați, -te, adj. (Despre materiale) Care este impregnat, acoperit cu un strat de ceară. ◊ Hârtie cerată = hârtie impregnată cu substanțe care o fac impermeabilă. Tăblițe cerate = tăblițe de lemn acoperite cu ceară, pe care vechii romani își făceau însemnări, socoteli. – Ceară + suf. -at (după fr. ciré).

CERÁT, -Ă, cerați, -te, adj. Acoperit cu un strat de ceară. În antichitate se scria pe table cerate, Hîrtie cerată = hîrtie impregnată cu substanțe care o fac impermeabilă; se întrebuințează la ambalaj.

CERÁT, -Ă, cerați, -te, adj. Acoperit cu un strat de ceară. ◊ Hârtie cerată = hârtie impregnată cu substanțe care o fac impermeabilă. – Din ceară + suf. -at (după fr. ciré).

CERÁT, -Ă adj. (Despre un material) Impregnat, acoperit cu ceară. ◊ Tăblițe cerate = tăblițe de lemn acoperite cu ceară, pe care vechii romani își făceau însemnări, socoteli. [< lat. ceratus].

CERÁT2, -Ă adj. impregnat, acoperit cu ceară. ♦ tăblițe ~e = tăblițe de lemn acoperite cu ceară, pe care vechii romani își făceau însemnări, socoteli. (< lat. ceratus, după fr. ciré)

CERÁT ~tă (~ți, ~te) Care este acoperit sau impregnat cu ceară. Hârtie ~tă. /ceară + suf. ~at

cerat a. uns cu ceară: Romanii scriau pe tabele cerate.

*cerát, -ă adj. (lat. ceratus). Ceruit: Romaniĭ scriaŭ pe plăcĭ cerate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cerát adj. m., pl. ceráți; f. cerátă, pl. ceráte

cerát adj. m., pl. ceráți; f. sg. cerátă, pl. ceráte

Intrare: cerat (adj.)
cerat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerat
  • ceratul
  • ceratu‑
  • cera
  • cerata
plural
  • cerați
  • cerații
  • cerate
  • ceratele
genitiv-dativ singular
  • cerat
  • ceratului
  • cerate
  • ceratei
plural
  • cerați
  • ceraților
  • cerate
  • ceratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cerat (adj.)

  • 1. (Despre materiale) Care este impregnat, acoperit cu un strat de ceară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • În antichitate se scria pe table cerate.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Hârtie cerată = hârtie impregnată cu substanțe care o fac impermeabilă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Tăblițe cerate = tăblițe de lemn acoperite cu ceară, pe care vechii romani își făceau însemnări, socoteli.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Ceară + sufix -at
    surse: DEX '98 DEX '09
  • surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00