2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CERÁMICĂ s. f. 1. Tehnica și arta de a fabrica obiecte din argilă selecționată sau din alte materiale plastice care se întăresc după o încălzire în cuptor. V. olărie. 2. (Cu sens colectiv) Totalitatea obiectelor confecționate prin această tehnică. [Bolliac] a consemnat adesea noțiuni prețioase despre descoperirile de numismatică, de ceramică și chiar de unelte de piatră și os din timpii preistorici. ODOBESCU, S. II 413.

CERÁMICĂ s. f. Tehnica și arta de a fabrica obiecte din argilă (sau, p. ext., din alte materiale plastice) întărite prin încălzire în cuptor. ♦ Obiecte confecționate prin această tehnică. – Fr. céramique (< gr.)

CERÁMICĂ s.f. Tehnica și arta de a fabrica obiecte din argilă (sau din substanțe plastice asemănătoare). ♦ Obiecte de argilă făcute prin această tehnică. [Gen. -cii. / < fr. céramique].

CERÁMICĂ f. 1) Artă și tehnică de fabricare a obiectelor prin modelarea și arderea argilelor. 2) Material obținut prin modelarea și arderea argilelor. 3) Obiect produs din asemenea material. [G.-D. ceramicii] /<fr. céramique, germ. Keramik

ceramică f. arta de a fabrica oale, faianțe, porțelanuri, smalțuri.

CERÁMIC,- Ă, (3) ceramici, -ce, adj., (2) ceramici, s. f. 1. S. f. Tehnica și arta prelucrării argilelor, pentru a se obține, prin omogenizarea amestecului plastic, modelarea, decorarea, smălțuirea, uscarea și arderea lui, diverse obiecte. 2. Obiect obținut prin această tehnică. ♦ Material din care se obțin astfel de obiecte. 3. Adj. (Despre obiecte sau materiale) Obținut prin tehnica ceramicii (1); referitor la ceramică, de ceramică. – Din fr. céramique.

cerámic, ~ă [At: ODOBESCU, S. II, 413 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr céramique] 1-2 sf (Tehnică și) artă a prelucrării argilelor, pentru a se obține, prin omogenizarea amestecului plastic, modelarea, decorarea, smălțuirea, uscarea și arderea lui, vase sau alte obiecte Si: olărit. 3 sf Obiect obținut prin această tehnică. 4 sf Material din care se obțin aceste obiecte. 5-6 a Referitor la ceramică (1-2). 7-8 a Propriu ceramicii (1-2). 9-10 a De ceramică (1-2). 11 a (D. obiecte) Obținut din ceramică (4).

CERÁMIC, -Ă, ceramici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnica și arta prelucrării argilelor, pentru a se obține, prin omogenizarea amestecului plastic, modelarea, decorarea, smălțuirea, uscarea și arderea lui, diverse obiecte. ♦ Obiect obținut prin această tehnică. ♦ Material din care se obțin astfel de obiecte. 2. Adj. (Despre obiecte sau materiale) Obținut prin tehnica ceramicii (1); referitor la ceramică, de ceramică. – Din fr. céramique.

CERÁMIC, -Ă adj. Referitor la ceramică, de ceramică. [< fr. céramique].

CERÁMIC, -Ă I. adj. referitor la ceramică. II. s. f. tehnica și arta de a fabrica obiecte din argilă (sau substanțe plastice asemănătoare). ◊ obiectele înseși. (< fr. céramique)

CERÁMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de ceramică; propriu ceramicii. Produse ~ce. /<fr. céramique

*cerámic, -ă adj. (vgr. keramikós, d. kéramos, argilă, lut. V. cărămidă). Relativ la olărie. S. f., pl. e și ĭ. Meseria olăriiĭ (vase de lut, de faĭanță, de porțelan).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cerámică s. f., g.-d. art. cerámicii; pl. cerámici

cerámică s. f., g.-d. art. cerámicii

cerámic adj. m., pl. cerámici; f. cerámică, pl. cerámice

cerámic adj. m., pl. cerámici; f. sg. cerámică, pl. cerámice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIROMETRU CERÁMIC s. (FIZ.) con pirometric, con Seger.

PIROMETRU CERAMIC s. (FIZ.) con pirometric, con Seger.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CERAMIC, -Ă (< fr. {i}; {s} gr. keramikos „de argilă”) s. f., adj. 1. S. f. Tehnica și arta prelucrării amestecului plastic format din argile comune, caolin, cuarțite, talc, grafit și cocs în diferite proporții prin omogenizarea, modelarea, decorarea, smălțuirea, uscarea sau arderea acestuia. C. a apărut în Neolitic, fiind rezultatul unui proces de poligeneză și nu de difuziune, strîns legat de cultivarea plantelor și sedentarizare. Primele obiecte din c. datează din 8000-7000 î. Hr. și provin din vechea Fenicie, Persia și Siria. Pe terit. României, primele vase din lut ars datează din milen. 6 î. Hr. și aparțin culturilor Criș, Ciumești și Boian. C. populară românească continuă tradiția dacică (c. neagră în Moldova și E Transilvaniei), romană (c. roșie, în Oltenia, V Munteniei și Banat) și bizantină (c. grafitică). Formele variate și elegante, decorația simplă și coloritul luminos al smalțului fac din c. populară românească un valoros domeniu al artei populare. Dintre cele mai renumite centre de olari: Horezu, Oboga, Marginea, Corund, Biniș, Leheceni, Vama, Curtea de Argeș. C. lineară = cea mai veche cultură neolitică din Europa Centrală (milen. 5-4 î. Hr.), denumită astfel după decorul obținut prin benzi paralele incizate. 2. S. f. Material sau obiect obținut prin această tehnică. În funcție de compoziție și de modul de fabricare se obține c. brută sau poroasă (olăria nearsă sau arsă – terra cotta – produse refractare etc.) și c. fină sau impermeabilă (porțelanuri, faianțe, produse electroizolante etc.). C. monumentală = denumirea elementelor de ceramică (discuri, butoni, cărămidă smălțuită) care intră în decorația arhitectonică. 3. Adj. (Despre obiecte sau materiale) Obținut prin tehnica ceramicii.

Intrare: ceramică
ceramică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceramică
  • ceramica
plural
  • ceramici
  • ceramicile
genitiv-dativ singular
  • ceramici
  • ceramicii
plural
  • ceramici
  • ceramicilor
vocativ singular
plural
Intrare: ceramic
ceramic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceramic
  • ceramicul
  • ceramicu‑
  • ceramică
  • ceramica
plural
  • ceramici
  • ceramicii
  • ceramice
  • ceramicele
genitiv-dativ singular
  • ceramic
  • ceramicului
  • ceramice
  • ceramicei
plural
  • ceramici
  • ceramicilor
  • ceramice
  • ceramicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ceramică

  • 1. (numai) singular Tehnica și arta prelucrării argilelor, pentru a se obține, prin omogenizarea amestecului plastic, modelarea, decorarea, smălțuirea, uscarea și arderea lui, diverse obiecte.
    surse: DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Obiect obținut prin această tehnică.
    surse: DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • [Bolliac] a consemnat adesea noțiuni prețioase despre descoperirile de numismatică, de ceramică și chiar de unelte de piatră și os din timpii preistorici. ODOBESCU, S. II 413.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Material din care se obțin astfel de obiecte.
      surse: DEX '98

etimologie:

ceramic

  • 1. (Despre obiecte sau materiale) Obținut prin tehnica ceramicii; referitor la ceramică, de ceramică.
    surse: DEX '98 DN

etimologie: