CÉNZOR, cenzori, s. m. 1. (În unele state) Persoană aleasă de adunarea generală a unei societăți comerciale pentru a face verificarea conturilor prezentate de administrator. 2. Persoană care verifică gestiunea unei întreprinderi, a unei bănci etc. 3. Persoană însărcinată să asigure secretele de stat; persoană însărcinată cu cenzura (1). 4. (În Roma antică) Magistrat care avea misiunea de a face recensământul persoanelor și al averilor și de a supraveghea moravurile publice. – Din fr. censeur, lat. censor.

cenzor sm [At: ȘTEFĂNESCU, C. 492 / V: ~nsor / Pl: ~i / E: lat censor] 1 (La romani) Fiecare din cei doi magistrați însărcinați cu censul (1) și investiți cu puterea de a supraveghea moravurile publice, a mustra și a pedepsi pe cei care săvârșeau fapte împotriva bunelor moravuri. 2 (Fig) Persoană care își asumă rolul de a mustra public pe alții pentru comportarea, faptele sau operele lor. 3 (Asr; spc) Persoană însărcinată de guvern sau de altă autoritate publică (în regimuri totalitare sau în perioada decretată „stare de urgență”) să controleze publicațiile date la tipar (cărți, broșuri, ziare, desene etc.). 4 Șef al biroului de cenzură. 5 (Fin) Persoană însărcinată (de către adunarea generală a membrilor unei asociații, a unei bănci etc.) să controleze gestiunea fondurilor instituției.

CÉNZOR, cenzori, s. m. 1. (În Roma antică) Magistrat care avea misiunea de a face recensământul persoanelor și al averilor și de a supraveghea moravurile publice. 2. (În unele state) Persoană aleasă de adunarea generală a unei societăți comerciale pentru a face verificarea conturilor prezentate de administrator. 3. Persoană care verifică gestiunea unei întreprinderi, a unei bănci etc. 4. Persoană însărcinată să asigure secretele de stat; persoană însărcinată cu cenzura (1). – Din fr. censeur, lat. censor.

CENZÓR, cenzori, s. m. 1. Persoană însărcinată să facă, într-un stat capitalist, cenzurarea tipăriturilor și publicațiilor. 2. Persoană care verifică gestiunea unei întreprinderi, a unei cooperative sau (în regimul economic capitalist) a unei societăți pe acțiuni, a unei bănci etc. 3. (În statul roman) Magistru care avea misiunea de a face recensămîntul persoanelor și averilor v. cens (1) și de a supraveghea moravurile publice.

CÉNZOR, cenzori, s. m. 1. Persoană însărcinată să facă, într-un stat capitalist, cenzurarea tipăriturilor și a publicațiilor. 2. Persoană care verifică gestiunea unei întreprinderi, a unei cooperative, a unei bănci etc. 3. (În statul roman) Magistrat care avea misiunea de a face recensămîntul persoanelor și al averilor și de a supraveghea moravurile publice. – Fr. censeur (lat. lit. censor).

CÉNZOR s.m. 1. (Ist.) Magistrat în vechea Romă care efectua recensământul cetățenilor și al averilor acestora și supraveghea moravurile. 2. Persoană care are sarcina de a cenzura tipăriturile, publicațiile, corespondența etc. 3. Cel care verifică gestiunea unei întreprinderi comerciale, a unei societăți etc. [< lat. censor, cf. it. censore, fr. censeur].

CÉNZOR s. m. 1. magistrat în vechea Romă care efectua recensământul cetățenilor și al averilor acestora și supraveghea moravurile. 2. persoană care are sarcina de a cenzura tipăriturile, publicațiile, corespondența. 3. cel care verifică gestiunea unei întreprinderi, bănci, societăți etc. (< lat. censor, fr. censeur)

CÉNZOR ~i m. 1) Persoană oficială care efectuează cenzura. 2) (în Roma antică) Magistrat care efectua recensământul cetățenilor, controla finanțele și supraveghea moravurile. 3) Persoană care verifică gestiunea unei întreprinderi comerciale, a unei societăți etc. /<fr. censeur, lat. censor

censor sm vz cenzor

țensor^[1] sm vz cenzor

ținsor^[1] sm vz cenzor

censor m. 1. magistrat însărcinat cu censul și cu păzirea bunelor moravuri (la vechii Romani); 2. cel ce critică purtarea altora; 3. cel însărcinat de guvern cu examinarea ziarelor sau a cărților înaintea publicațiunii lor (ca în Rusia, Austria, odinioară și la noi); 4. cel însărcinat a supraveghea buna ordine: censor la Cameră, la Bancă.

*cénsor și -ór m. (lat. cénsor, censóris). Magistrat însărcinat cu censu și cu paza bunelor obiceĭurĭ la Romanĭ. Critic. Elev supraveghetor, monitor. Funcționar însărcinat cu examinarea ziarelor și cărților în ainte de a apărea. Controlor al uneĭ gestiunĭ: censor la banca Națională. – Fals cénzor (după germ. și rus.).

cenzor s. m., pl. cenzori

cenzor s. m., pl. cenzori

cénzor s. m., pl. cénzori

cenzor

censor.