centrifuga vt [At: DN³ / Pzi: ~ghéz / E: cf fr centrifuger] 1 A efectua o mișcare centrifugă (1). 2 A separa constituenții unei substanțe cu centrifuga (3). 3 A usca rufele cu centrifuga (4).

CENTRIFUGÁ vb. I. tr. A da o mișcare centrifugă; a supune unei forțe centrifuge; a trece (un material) printr-o pompă centrifugă. [Cf. fr. centrifuger].

CENTRIFUGÁ vb. tr. a efectua o centrifugare. (< fr. centrifuger)

A CENTRIFUGÁ ~ghéz tranz. A supune unei mișcări centrifuge. /<fr. centrifuger

centrifúg, ~ă [At: LTR² / Pl: ~úgi, ~úge / E: fr centrifuge] 1 a Care tinde să se îndepărteze de centru Si: centrifugal (2). 2 a (Îs) Forță ~ă Forță care tinde să depărteze un corp în mișcare circulară de centrul lui de rotație. 3 sf Aparat pentru separarea constituenților cu greutate specifică diferită dintr-un amestec eterogen, cu ajutorul forței centrifuge obținute prin învârtirea, în jurul unei axe spontane, a unui vas al aparatului care conține amestecul. 4 Dispozitiv pentru uscarea rufelor în mașinile de spălat. 5 sf Instalație destinată antrenamentului astronauților, care simulează acțiunea accelerațiilor de lungă durată.

țentrufugace^[1] a vz centrifug

CENTRIFÚG, -Ă, centrifugi, -e, adj. (Fiz.; în opoziție cu centripet, în expr.) Forță centrifugă = forță datorită căreia un corp aflat în mișcare de rotație tinde să se depărteze de centrul liniei sale de mișcare. Forța centrifugă e cu atît mai mare, cu cît e mai mare viteza corpului și cu cît e mai mică raza de curbură a traiectoriei. ▭ Mișcare centrifugă = mișcarea unui corp care se depărtează de centrul său de rotație. (Tehn.) Pompă centrifugă = aparat bazat pe efectul forței centrifuge și folosit la pomparea apei. Mașină centrifugă (și substantivat) = aparat pentru separarea mecanică a substanțelor de densități diferite dintr-un amestec, cu ajutorul forței centrifuge. Mașină centrifugă pentru separarea smîntînii de lapte.

CENTRIFÚGĂ, centrifuge, adj. f. (În expr.) Forță centrifugă = forță datorită căreia un corp aflat în mișcare de rotație tinde să se depărteze de centrul liniei sale de mișcare. Mișcare centrifugă = mișcare a unui corp care se depărtează de centrul său de rotație. Pompă centrifugă = aparat bazat pe efectul forței centrifuge și folosit la pomparea apei. Mașină centrifugă (și substantivat, f.) = aparat pentru separarea mecanică a componenților cu greutate specifică diferită dintr-un amestec lichid, cu ajutorul forței centrifuge. – După fr. centrifuge.

CENTRIFÚG adj. Care tinde să se îndepărteze de centru; centrifugal. ◊ (Op. centripet) Forță centrifugă = forță care tinde să depărteze un corp în mișcare circulară de centrul lui de rotație. [< fr. centrifuge].

CENTRIFÚGĂ s.f. Aparat pentru separarea cu ajutorul forței centrifuge a substanțelor cu densitate diferită dintr-un amestec. ♦ Instalație destinată antrenamentului astronauților, care simulează acțiunea accelerațiilor de lungă durată. [< fr. centrifuge, cf. lat. centrum – centru, fugere – a fugi].

CENTRIFÚG, -Ă I. adj. care tinde să se îndepărteze de centru; centrifugal. ♦ forță ~ă = forță care tinde să depărteze un corp în mișcare circulară de centrul lui de rotație. II s. f. 1. aparat, mașină cu ajutorul căreia se efectuează operația de centrifugare. 2. instalație destinată antrenamentului astronauților, care simulează acțiunea accelerațiilor de lungă durată. (< fr. centrifuge)

CENTRIFÚG ~gă (~gi, ~ge) Care are tendința de a se îndepărta de centru. Mișcare ~gă. ◊ Forță ~gă forță datorită căreia un corp, aflat în mișcare circulară, tinde să se depărteze de centrul de rotație. Pompă ~gă mașină rotativă bazată pe efectul forței centrifuge, folosită la pomparea unor lichide. /<fr. centrifuge

CENTRIFÚGĂ ~ge f. Instalație de înaltă turație, folosită pentru separarea prin centrifugare a componenților unui amestec. ~ de miere. [G.-D. centrifugei] /<fr. centrifuge

*centrifúg, -ă adj. (d. centru și fug; fr. centrifuge). Fiz. Care tinde să se depărteze de centru: forță centrifugă.

centrifugá (a ~) vb., ind. prez. 3 centrifugheáză

centrifugá vb., ind. prez. 1 sg. centrifughéz, 3 sg. și pl. centrifugheáză

centrifúg adj. m., pl. centrifúgi; f. centrifúgă, pl. centrifúge

centrifúgă s. f., g.-d. art. centrifúgei; pl. centrifúge