15 definiții pentru centripet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

centripét, ~ă a [At: MARIAN-ȚIȚEICA, FIZ. I, 47 / Pl: ~eți, ~e / E: fr centripète] 1 Care tinde să se apropie de centru. 2 (Îs) Forță ~ă Forță prin care un corp aflat în mișcare de rotație este atras spre centrul liniei sale de mișcare.

CENTRIPÉT, -Ă, centripeți, -te, adj. Care tinde să se apropie de centru; centripetal. ◊ Forță centripetă = forță egală și opusă celei centrifuge, care menține un corp rotitor pe traiectoria circulară. – Din fr. centripète.

CENTRIPÉT, -Ă, centripeți, -te, adj. Care tinde să se apropie de centru; centripetal. ◊ Forță centripetă = forță egală și opusă celei centrifuge, care menține un corp rotitor pe traiectoria circulară. – Din fr. centripète.

CENTRIPÉT, -Ă, centripeți, -te, adj. (Fiz.; în opoziție cu centrifug, în expr.) Forță centripetă = forță datorită căreia un corp aflat în mișcare de rotație este atras spre centrul cercului descris în mișcarea sa. Forța centripetă este egală și de sens contrar cu forța centrifugă.

CENTRIPÉT, -Ă adj. Care tinde să se apropie de centru; centripetal. ◊ (Op. centrifug) Forță centripetă = forță egală și opusă forței centrifuge. [< fr. centripète, cf. lat. centrum – centru, petere – a se îndrepta spre].

CENTRIPÉT, -Ă adj. care tinde să se apropie de centru; centripetal. ♦ forță ~ă = forță egală și opusă forței centrifuge. (< fr. centripète)

CENTRIPÉT ~tă (~ți, ~te) Care are tendința de a se apropia de centru. ◊ Forță ~tă forță datorită căreia un corp, aflat în mișcare circulară, tinde să se apropie de centrul lui de rotație. /<fr. centripete

*centripét, -ă adj. (d. centru și lat. peto, caut, mă’ndrept spre, de unde și rom. pețesc; fr. centripète). Fiz. Care tinde spre centru: forță centripetă.

CENTRIPÉTĂ, centripete, adj. f. (În expr.) Forță centripetă = forță datorită căreia un corp aflat în mișcare de rotație este atras spre centrul cercului descris în mișcarea sa. – Fr. centripète.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

centripét adj. m., pl. centripéți; f. centripétă, pl. centripéte

centripét adj. m., pl. centripéți; f. sg. centripétă, pl. centripéte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CENTRIPÉT adj. 1. (FIZ.) centripetal. (Mișcare ~.) 2. v. aferent.

CENTRIPET adj. 1. (FIZ.) centripetal. (Mișcare ~.) 2. (ANAT.) aferent. (Vase ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CENTRI- „centru”. ◊ L. centrum „mijloc, centru” > fr. centri-, it. id., engl. id. > rom. centri-.~fug (v. -fug), adj., care tinde să se depărteze de centru; ~pet (v. -pet), adj., care tinde să se apropie de centru.

Intrare: centripet
centripet adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • centripet
  • centripetul
  • centripetu‑
  • centripe
  • centripeta
plural
  • centripeți
  • centripeții
  • centripete
  • centripetele
genitiv-dativ singular
  • centripet
  • centripetului
  • centripete
  • centripetei
plural
  • centripeți
  • centripeților
  • centripete
  • centripetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

centripet

  • 1. Care tinde să se apropie de centru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: centripetal
    • 1.1. Forță centripetă = forță egală și opusă celei centrifuge, care menține un corp rotitor pe traiectoria circulară.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Forța centripetă este egală și de sens contrar cu forța centrifugă.
        surse: DLRLC

etimologie: