16 definiții pentru centaur


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CENTÁUR, centauri, s. m. 1. (În mitologia greacă) Ființă imaginară, cu trup de cal și cu bust omenesc; hipocentaur. 2. (La sg. art.) Constelație din emisfera australă, din care face parte steaua cea mai apropiată de sistemul solar. [Pr.: -ta-ur] – Din lat. centaurus.

centáur sm [At: (a. 1773) ILIODOR, ap. GCR II, 90/24 / P: ~ta-ur / Pl: ~i / E: lat centaurus] 1 (Îmgl) Ființă mitică jumătate om, jumătate cal. 2 Constelație din emisfera australă.

CENTÁUR, centauri, s. m. (În mitologia greacă) Ființă imaginară, cu trup de cal și cu bust omenesc; hipocentaur. ♦ (La sg. art.) Constelație din emisfera australă, din care face parte steaua cea mai apropiată de sistemul solar. [Pr.: -ta-ur] – Din lat. centaurus.

CENTÁUR, centauri, s. m. (În mitologia greacă) Ființă mitică, jumătate om și jumătate cal. Mă luai după un centaur... pînă mă scoasă la o cîmpie. GORJAN, H. IV 153.

CENTÁUR, centauri, s. m. (În mitologia greacă) Ființă imaginară, jumătate om și jumătate cal. ♦ (La sg. art.) Constelație din emisfera sudică, din care face parte steaua cea mai apropiată de sistemul solar. – Lat. lit. centaurus.

CENTÁUR s.m. 1. (Mit.) Personaj închipuit a fi jumătate om și jumătate cal. 2. Constelație din emisfera australă, din care face parte cea mai apropiată stea de sistemul solar. [< lat. centaurus, cf. it. centaurus, fr. centaure].

CENTÁUR s. m. 1. (mit.) monstru închipuit cu corp de cal și bust omenesc. 2. ornament reprezentând un astfel de monstru. (< lat. centaurus, fr. centaure)

CENTÁUR ~i m. 1) (în mitologia greacă) Ființă imaginară cu trup de cal și bust de bărbat. 2) art. sing. Constelație din emisfera australă. [Sil. -ta-ur] /<lat. centaurus

centaur m. Mit. ființă fabuloasă, jumătate om și jumătate cal.

*centáur m. (vgr. kéntauros). Monstru mitologic jumătate om și jumătate cal.

țentaurus[1] sm vz centaur

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CENTÁUR s. (MITOL.) (rar) hipocentaur.

CENTAUR s. (MITOL.) (rar) hipocentaur.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

centaur, centauri s. m. (intl.) cetățean străin.

Intrare: centaur
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • centaur
  • centaurul
  • centauru‑
plural
  • centauri
  • centaurii
genitiv-dativ singular
  • centaur
  • centaurului
plural
  • centauri
  • centaurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

centaur

  • 1. (În mitologia greacă) Ființă imaginară, cu trup de cal și cu bust omenesc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: hipocentaur attach_file un exemplu
    exemple
    • Mă luai după un centaur... pînă mă scoasă la o cîmpie. GORJAN, H. IV 153.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Ornament reprezentând un astfel de monstru.
      surse: MDN '00
  • 2. (la) singular articulat Constelație din emisfera australă, din care face parte steaua cea mai apropiată de sistemul solar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: