CENTÁUR, centauri, s. m. 1. (În mitologia greacă) Ființă imaginară, cu trup de cal și cu bust omenesc; hipocentaur. 2. (La sg. art.) Constelație din emisfera australă, din care face parte steaua cea mai apropiată de sistemul solar. [Pr.: -ta-ur] – Din lat. centaurus.

centáur sm [At: (a. 1773) ILIODOR, ap. GCR II, 90/24 / P: ~ta-ur / Pl: ~i / E: lat centaurus] 1 (Îmgl) Ființă mitică jumătate om, jumătate cal. 2 Constelație din emisfera australă.

CENTÁUR, centauri, s. m. (În mitologia greacă) Ființă imaginară, cu trup de cal și cu bust omenesc; hipocentaur. ♦ (La sg. art.) Constelație din emisfera australă, din care face parte steaua cea mai apropiată de sistemul solar. [Pr.: -ta-ur] – Din lat. centaurus.

CENTÁUR, centauri, s. m. (În mitologia greacă) Ființă mitică, jumătate om și jumătate cal. Mă luai după un centaur... pînă mă scoasă la o cîmpie. GORJAN, H. IV 153.

CENTÁUR, centauri, s. m. (În mitologia greacă) Ființă imaginară, jumătate om și jumătate cal. ♦ (La sg. art.) Constelație din emisfera sudică, din care face parte steaua cea mai apropiată de sistemul solar. – Lat. lit. centaurus.

CENTÁUR s.m. 1. (Mit.) Personaj închipuit a fi jumătate om și jumătate cal. 2. Constelație din emisfera australă, din care face parte cea mai apropiată stea de sistemul solar. [< lat. centaurus, cf. it. centaurus, fr. centaure].

CENTÁUR s. m. 1. (mit.) monstru închipuit cu corp de cal și bust omenesc. 2. ornament reprezentând un astfel de monstru. (< lat. centaurus, fr. centaure)

CENTÁUR ~i m. 1) (în mitologia greacă) Ființă imaginară cu trup de cal și bust de bărbat. 2) art. sing. Constelație din emisfera australă. [Sil. -ta-ur] /<lat. centaurus

centaur m. Mit. ființă fabuloasă, jumătate om și jumătate cal.

*centáur m. (vgr. kéntauros). Monstru mitologic jumătate om și jumătate cal.

țentaurus^[1] sm vz centaur

centáur s. m., pl. centáuri

centáur s. m., pl. centáuri

CENTÁUR s. (MITOL.) (rar) hipocentaur.

CENTAUR s. (MITOL.) (rar) hipocentaur.

centaur, centauri s. m. (intl.) cetățean străin.