2 intrări

13 definiții

din care

Explicative DEX

CEMENT, cementuri, s. n. 1. Agent pulverulent care servește la cementarea oțelului. 2. (Med.; în sintagma) Cement dentar = material folosit în obturația provizorie a cariilor și la fixarea unor proteze. – Din fr. cément.

CEMENT, cementuri, s. n. 1. Agent pulverulent care servește la cementarea oțelului. 2. (Med.; în sintagma) Cement dentar = material folosit în obturația provizorie a cariilor și la fixarea unor proteze. – Din fr. cément.

cemént2 sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: fr cément] 1 (Chm) Praf care se întinde pe suprafața unui metal pentru a fi cementat. 2 (Med; îs) ~ dentar Material folosit în opturația provizorie a cariilor și în fixarea unor proteze.

CEMENT, cementuri, s. n. Agent pulverulent care servește la cementarea oțelului. – După fr. cément.

CEMENT s.n. 1. Praf care se întinde pe suprafața unui metal pentru a fi cementat. 2. Substanță care acoperă rădăcina dintelui. [< fr. cément].

CEMENT1 s. n. 1. praf cu care se cementează piesele de oțel. ♦ ~ dentar = material în obturația cariilor și la fixarea unor proteze. 2. substanță la rădăcina dintelui. (< fr. cément)

CEMENT n. 1) Aliaj care servește la cementarea pieselor de oțel. 2) biol. Substanță care face legătura între celule. /<fr. cément

*cemént n., pl. e (lat. caementum, bloc de peatră cĭoplit. V. ciment). Materie (cărbune, cărămizĭ pisate ș. a.) cu care se învelește un corp metalic ca să-l facĭ oțel, să separĭ auru de argint ș. a. Tartru dentar.

CEMENT2(O)- elem. „cement dentar”. (< fr. cémen-to/o/-, cf. lat. cementum, pietriș)

Ortografice DOOM

cement (agent pulverulent, material dentar) s. n., pl. cementuri

cement (agent pulverulent, material dentar) s. n., pl. cementuri

cement (met.) s. n., pl. cementuri

Jargon

CEMENTO- „cement dentar”. ◊ L. cementum „pietriș” > fr. cemento-, engl. id. > rom. cemento-.~blast (v. -blast), s. n., celulă care participă la formarea cementului dentar; ~cit (v. -cit), s. n., celulă care face parte din structura cementului dentar; ~clazie (v. -clazie), s. f., proces de distrugere a cementului dentar; ~id (v. -id), s. m., matrice formată dintr-un țesut nemineralizat; ~liză (v. -liză), s. f., resorbție patologică a cementului dentar din zona radiculară; ~plast (v. -plast), s. n., cavitate săpată în masa cementului dentar, în care se află plasate cementoblastele.

Enciclopedice

CEMENT (< fr.) s. n. 1. Agent folosit în operația de cementare; amestec de cementare. 2. (ANAT.) Substanță dură care intră în structura dinților. ♦ C. intercelular = substanță care leagă celulele între ele. 3. (În stomatologie) Substanță utilizată pentru obturarea spațiilor cariate. 4. (MED. VET.) Boală contagioasă provocată de un virus la purceii de 8-10 săptămîni.

Intrare: cement
cement1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cement
  • cementul
  • cementu‑
plural
  • cementuri
  • cementurile
genitiv-dativ singular
  • cement
  • cementului
plural
  • cementuri
  • cementurilor
vocativ singular
plural
Intrare: cemento
prefix (I7-P)
  • cemento
cement2 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • cement
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cement, cementurisubstantiv neutru

  • 1. Agent pulverulent care servește la cementarea oțelului. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Substanță care acoperă rădăcina dintelui. DN
    • 2.1. medicină (în) sintagmă Cement dentar = material folosit în obturația provizorie a cariilor și la fixarea unor proteze. DEX '09 DEX '98
etimologie:

cementoelement de compunere, prefix

  • 1. Element de compunere cu semnificația „cement dentar”. MDN '00 DETS
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.